- Ruină & Încredere
- Bologna, Modena și găleata de stejar care a schimbat istoria Europei
- O superstiție foarte murdară
- Mânuși
- Fritz Walter. Povestea campionului mondial din Gulag
- Harry Goslin și lumea la care nu s-a mai întors niciodată
- Cum renaște un stadion. Povestea gestului nebun al lui Petr Svancara
- Steaua – Dinamo. Iluzii, deziluzii, sperante și depresii
- Herbie Roberts. Povestea fotbalistului antijoc
- Cinci ani de Istoria Fotbalului
- Tom Cooper. Povestea fotbalistului mesager
- Un club din Scoția își schimbă sigla pentru că încalcă o lege de la 1592
- Oamenii sunt încă frumoși
- Ce se întâmplă cu profesioniștii fotbalului când profesia nu-i mai vrea?
- Drumul către mondiale. De la avionul prăbuşit la vaporul falimentar
- Cupa eșecului. Sau cum o invenție proastă poate lăsa fotbalului o moștenire bună
- Cine e (I): Jesus Manuel Corona Ruiz
- De ce e Dracula un portar mai bun decât Mignolet
- Noul Ronaldo joacă deja la o echipă mare dar Chelsea, Liverpool și Tottenham se bat pe semnătura lui
- Dream Team-ul lui Zlatan. Singurul fotbalist care nu putea lipsi din echipa ideală este chiar suedezul!
- Grădinița lui United. De la sir Alex la mister van Gaal
- City: Hattrick Aguerro dar cel mai bun de pe teren a fost un englez
- Fie ca…
- Keșeru. De ce se bucură fanii unei echipe din Franța că atacantul a venit la Steaua
- Moș Gașpar
- Noi şi ei
- Şuncă şi diamante
- Alegeri, prelegeri, rânduri, gânduri
- Campania
- Portari la toaletă
- Mourinho – Documentarul
- La plăcinte, înainteeeeeee
- Pe lângă fotbal. Opt întâmplări amuzante
- Ce dorințe îți mai rămân atunci când ai împlinit 104 ani
- Filme de weekend: Bend It Like Beckham (2002)
- Naționalele de club
- Performeri la extreme. Cardiff City, varianta 1929
- Fotbal la caserolă
- Cele mai ciudate superstiţii din sportul mondial
- Topul celor mai buni executanţi de penalty-uri din istoria fotbalului
- AC Milan. De la Achile la Kilpin, la Silvio Berlusconi și la Dumnezeu mai știe cine urmează!
- Mēdén Agan. Tragedie greacă sub Turnul Londrei
- Cum se negociază transferul cu pistolul la tâmplă. Povestea lui Dimitar Berbatov
- Seax-urile din Brentford. O poveste cu săbii, cu regi, istorie și fotbal
- Cel mai fericit suporter
- Anonimul și eternitatea. Povestea lui James Frederick McLeod Prinsep
- Invincibilii. Povestea trofeului de aur și a generației uitate
- Golf fără crose, fotbal cu găuri
- Ronaldo, United și un record pe care America nu-l vrea!
- The Sons Of Ben. Fanii unei echipe care nu există
- Minus trei la minus trei. Două echipe au pierdut acelaşi meci
- Cota de marketing este noua corelație între valoarea jucătorului și prețul de transfer
- Pseudonim
- Un pic de atmosferă care zguduie stadionul
- Efecte de mondiale
- Tâmplarul. Povestea golgeterului mondial și a meseriei sale mai puțin cunoscute
- Ce nu-i bine în fotbal
- The Gold Chain Derby
- Când nu ai fotbal, îl constuiești. De ce Qatar-ul are mai multe șanse decât România să câștige un campionat mondial
- Roşu, alb şi verde. De ce joacă Italia în albastru?
- Germania, campioană mondială
- Fața nevăzută a mondialelor
- Demnitate în durerea înfrângerii. Cam așa arată suporterii adevărați
- Recorduri de la Mondiale (XI)
- Recorduri de la mondiale (X)
- Concurs NetBet – Ziua 2
- VIDEO: Brazilia-Germania 1-7 (toate golurile)
- Alfredo Di Stefano (1926-2014)
- Preview Brazilia-Germania
- Concurs NetBet – Ziua 1
- Recorduri de la mondiale (IX)
- Recorduri de la mondiale (VIII)
- Anglia – mondialele între bani și patriotism
- Recorduri de la mondiale (VII)
- Cele mai spectaculoase 15 lovituri libere la mondiale
- Goluri desenate. By Richard Swarbrick
- Recorduri de la mondiale (VI)
- Golul 2.300 la mondiale
- Nemții nu joacă la mondiale. Nemții au construit mondialele!
- Recorduri de la mondiale (V)
- Secretele hattrick-urilor de la mondiale
- Recorduri de la mondiale (IV)
- Mondiale (35): legendele şi căţelul atacant
- Recorduri De La Mondiale (III)
- Mondiale (34): trofeul furat
- VIDEO: Uruguay-Anglia 2-1
- Recorduri de la Mondiale (II)
- Mondiale (33): Scoţia, campioană mondială
- A cui e Franța? Un studiu despre clișeul modern al emigrării
- Van Persie are ADN de zburător. L-a moștenit de la bunic!
- Pizza din fotbal
- Dempsey – un fel de Usain Bolt al golurilor!
- Ipocrizie la 9 dolari halba mică
- Thomas Muller şi cele mai tari 10 hattrick-uri de la mondiale
- Fanii la mondiale. Biciclistul din anii 80 și asaltul modern de la Maracana
- Honduras, campioană mondială la turneul final din 2018
- VIDEO: Franța-Honduras 3-0
- Ai marcat la mondiale. Cum sărbătorești golul?!?
- VIDEO: Argentina-Bosnia 2-1
- VIDEO: Elveția-Ecuador 2-1
Cum şi-a schimbat singur destinul. Di Canio între suspendare şi cultul personalităţii
Paolo Di Canio a făcut de toate şi nu a dat doi bani pe ceea ce credeau alţii despre el. Până în 1998 jucase deja la şapte echipe, printre care Lazio, Juventus, Milan sau Celtic. Era iubit de propria peluză şi hulit de cea adversă. Trecuse prin scandalul simpatiilor fasciste şi prin „salutul roman” petrecut chiar în patria convingerilor radicale. Făcuse un sezon special la Celtic după care s-a cerut afară. Puţini au fost dispuşi să-l înţeleagă. Şi mai puţini l-au înţeles.
Septembrie 1998
Di Canio juca la Sheffield Wednesday de mai bine de un sezon. Avea 40 de meciuri şi peste 20 de goluri doar în campionat. Duelul cu Arsenal Londra i-a fost fatal. O încăierare cu Martin Keown i-a adus cartonaşul roşu. Di Canio nu a fost mulţumit de decizia arbitrului Paul Alcock şi a decis să se răzbune. Ce a urmat i-a adus 11 etape pe bară, 15.000 de euro amendă, mustrări personale de la ministrul sportului, Tony Banks şi suspendarea de la echipa de club. Meciul cu Arsenal a fost ultimul pentru Di Canio la Wednesday.
Pentru un jucător de 30 de ani acesta pare punctul terminus al carierei. Pentru Di Canio a fost doar începutul. În ianuarie 1999 a fost adus de Harry Redknapp la West Ham, iar italianul nu a rămas dator. A calificat echipa în cupele europene, a fost declarat jucătorul sezonului în ancheta OPTA Sports, a marcat Golul Sezonului 2000 în ancheta BBC, reuşită declarată Golul Deceniului de Sky Sports. Tot în 2000 a fost votat jucătorul anului de fanii echipei.
Di Canio a atins cealaltă extremă în 2001. De la salutul nazist şi comportament violent la FIFA Fair Play Award? Da, se pare că transformarea este posibilă. Federaţia Internaţională de Fotbal i-a acordat acest premiu după un alt moment memorabil al italianului.
West Ham – Everton, Di Canio în atac, fază la poarta adversă. Goalkeeperul Paul Gerrard a ieşit la o intercepţie în marginea careului şi şi-a sucit glezna. A rămas întins pe gazon. Centrare către Di Canio spre 16 metri, poarta goală în faţă. Ce a făcut italianul în acel moment i-a adus premiul Fair Play.
Di Canio a mai jucat încă doi ani la West Ham. S-a certat violent cu noul manager, Glen Roeder, şi a fost trimis la echipa a doua. A revenit odată cu numirea lui Trevor Brooking şi a fost aproape să îşi salveze echipa de la retrogradare. A jucat fotbal până la 40 de ani (Charlton, Lazio, Atletico Roma), dar fanii şi oficialii lui West Ham nu l-au uitat. Din septembrie 2010 a fost lansată oficial „Paolo Di Canio Lounge” o secţiune top class în tribuna vest a stadionului Upton Park.
0 comentarii