Într-o lume afectată de criză în care UEFA a anunţat un deficit record pentru anul fiscal 2010, nemţii sunt singurii care au raportat profit. Anacronismul german are şi o altă explicaţie decât managerierea la sânge a finanţelor. Doar priviţi un meci de campionat! Este fantastic ce se întâmplă în tribunele din Bundesliga. Prima ligă de fotbal din Germania este noua Anglie fotbalistică! Suporterii nu doar vin la spectacol. Ei sunt parte din spectacol, o realitate pe care nu doar că au înţeles-o dar o conştientizează şi o rafinează mai ales atunci când favoriţii dau de greu.
[pullquote]Câţi fani vin la un meci al lui Union Berlin? Pe 10 decembrie 2011 au fost aproape 13.000 la duelul câştigat cu 5-0 în faţa lui FSV Frankfurt. Pe 9 mai 2009 Union Berlin juca în liga a treia cu 9.000 de suporteri şi câştiga cu 2-0 în faţa lui Jahn Regensburg. La ultimul meci din Cupa Germaniei pe teren propriu nu a rămas niciun loc liber, ba chiar cifrele indică aproape 20.000 de suporteri în tribune. Era 2 august 2009, iar Union Berlin pierdea cu 5-0 în faţa lui Werder Bremen.[/pullquote]Union Berlin are de-a face mai mult cu Războiul Rece decât cu unirea. Clubul a luat fiinţă în 1906 şi a jucat în RDG peste patru decenii. Nu a fost niciodată o grupare de top şi nu are în palmares mai mult de un tur doi în Cupa UEFA. Nu a luat titlul, nu a luat cupa şi nici nu a avut loc în Bundesliga ultimilor douăzeci de ani.
Din 1990 şi până acum Union Berlin a stat mai mult prin liga a treia şi chiar a prins un sezon în Oberliga, al patrulea eşalon al fotbalului german. De două sezoane a revenit în Zweite Bundesliga, acolo unde ocupă momentan locul 7, la tot atâtea punce de primul loc care asigură promovarea.
Prin 2007, oficialii clubului au fost obligaţi să lase planurile la o parte şi să treacă la renovarea concretă a stadionului. An der Alten Försterei Stadium era în ruine. Betonul fusese măcinat de vreme, terasele găurite lăsau apa să se infiltreze în structura de rezistenţă, iar scaunele erau minunate dar lipseau cu desăvârşire. Remodelarea arenei a fost contractată unei firme de specialitate dar la lucrările propriu zise au participat nu mai puţin de 2.500 de suporteri. Munca a fost prestată în regim de voluntariat şi în măsura timpului disponibil (fanii au efectut în total 140.000 de ore de muncă) dar aportul lor a reprezentat o imensă gură de oxigen pentru finanţele clubului, nevoit să plătească doar inginerii şi tehnicienii impuşi de lege.
[DDET VIDEO – IMAGINI DE PE STADIONUL LUI UNION BERLIN]
[/DDET]
Fanii au cărat beton cu spatele, au săpat suprafaţa de joc pentru amplasarea instalaţiei de încălzire a gazonului, au ridicat gardurile împrejmuitoare, au lucrat la acoperiş, au instalat cele peste 18.000 de scaune şi au pus punct cu o zugrăveală proaspătă.
Clubul nu a realizat toată renovarea dintr-o singură bucată. Au lăsat pentru la anul construcţia noii tribune oficiale cu 3.500 de locuri suplimentare, plus 36 de loje. Banii ar fi existat dar cheltuiţi dintr-un foc ar fi pus prea multă presiune pe spatele unei grupări, altfel de nivel mic spre mediu.
Mai mult, în 2011, Dirk Zingler a făcut un anunţ şoc. „Am decis să ne vindem sufletul” declara atunci preşedintele clubului care a continuat pe un ton diferit: „îl vindem fanilor noştri!” Zingler anunţa de fapt vânzarea stadionului sub formă de acţiuni de câte 500 de euro bucata iar cei care le-au cumpărat fără să comenteze au fost aceeaşi fani care au pus umărul la reconstrucţia arenei. 5.000.000 de euro au fost strânşi astfel, iar acum fanii deţin împreună 58% din acţiunile stadionului.
Suporterii lui Union Berlin au mai salvat odată echipa din vremurile tulburi financiare. În 2004, clubul avea de plătit 1,5 milioane de euro, altfel nu era înscris în campionat. Campania „Bleed for Union”, adică „donează sânge pentru club” a scos aproape 10.000 de fani din casă, banii au început să vină şi din alte direcţii iar Union Berlin a mers mai departe.