Cu ce fluierau arbitrii atunci când dădeau din mâini?!?

Foto: northofbay.blogspot.comfluier

Acum au două, legate frumos cu o bandă elastică în jurul încheieturii. Când fluieră se aude până sus, în tribună. Arbitrul nu intră niciodată pe teren fără obiectul cu care atrage atenţia.

Cu fluierul porneşte un meci, tot cu el se încheie. Fiecare fault, fiecare lovitură liberă, clipa în care fotbalistul primeşte liber să execute penalty-ul, toate sunt comandate de fluerul arbitrului.

În timp s-au împământenit şi semnalele. Un fluierat puternic, dintr-o răsuflare, e pentru fault. Dublul fluierat e pauza, de trei ori, ultima dată mai lung, e finalul de meci.

Istorioara jucăriei de bâlci transformată în arma dreptăţii prin fotbal începe abia la 1878 într-un meci dintre Nottingham Forest şi Sheffield Norfolk. Sau cel puţin aşa spune legenda, pentru că ultimul meci documentat între cele două formaţii datează din 1874. Catastifele din arhiva lui Nottingham ar certifica achiziţionarea unui „fluier pentru arbitru” încă din 1872, dar nu menţionează şi folosirea acestuia.

Mills Munitions din Birmingham a speculat momentul. Deja fabrica fluiere pentru poliţia metropolitană. Le-a adaptat şi a devenit principalul furnizor pentru astfel de obiecte în fotbalul englez.

Culmea, fluierul, nu a apărut în celebrele „Laws of the Game” până relativ recent şi nici măcar acum nu îi este menţionată obligativitatea. Prima menţiune în legile care guvernează fotbalul a venit în 1936 dar abia în 2007 a fost specificat clar când şi cum se fluieră în timpul meciului. Asta şi pentru că loviturile libere executate rapid şi transformate în gol spre disperarea echipei adverse erau înconjurate de controverse. Nu, fluierul nu e necesar pentru reluarea jocului din lovitură liberă, asta spune legea. Dar e necesar şi jocul nu poate începe fără fluier dacă lovitura liberă respectivă a fost precedată şi de un alt eveniment, cum ar fi acordarea unui cartonaş sau o schimbare.

Ce se întâmpla însă în fotbal în zecile de ani în care fluierul nu exista? Simplu, arbitrul avea la el o batistă albă pe care o agita în aer atunci când semnala o infracţiune.