- Ruină & Încredere
- Bologna, Modena și găleata de stejar care a schimbat istoria Europei
- O superstiție foarte murdară
- Mânuși
- Fritz Walter. Povestea campionului mondial din Gulag
- Harry Goslin și lumea la care nu s-a mai întors niciodată
- Cum renaște un stadion. Povestea gestului nebun al lui Petr Svancara
- Steaua – Dinamo. Iluzii, deziluzii, sperante și depresii
- Herbie Roberts. Povestea fotbalistului antijoc
- Cinci ani de Istoria Fotbalului
- Tom Cooper. Povestea fotbalistului mesager
- Un club din Scoția își schimbă sigla pentru că încalcă o lege de la 1592
- Oamenii sunt încă frumoși
- Ce se întâmplă cu profesioniștii fotbalului când profesia nu-i mai vrea?
- Drumul către mondiale. De la avionul prăbuşit la vaporul falimentar
- Cupa eșecului. Sau cum o invenție proastă poate lăsa fotbalului o moștenire bună
- Cine e (I): Jesus Manuel Corona Ruiz
- De ce e Dracula un portar mai bun decât Mignolet
- Noul Ronaldo joacă deja la o echipă mare dar Chelsea, Liverpool și Tottenham se bat pe semnătura lui
- Dream Team-ul lui Zlatan. Singurul fotbalist care nu putea lipsi din echipa ideală este chiar suedezul!
- Grădinița lui United. De la sir Alex la mister van Gaal
- City: Hattrick Aguerro dar cel mai bun de pe teren a fost un englez
- Fie ca…
- Keșeru. De ce se bucură fanii unei echipe din Franța că atacantul a venit la Steaua
- Moș Gașpar
- Noi şi ei
- Şuncă şi diamante
- Alegeri, prelegeri, rânduri, gânduri
- Campania
- Portari la toaletă
- Mourinho – Documentarul
- La plăcinte, înainteeeeeee
- Pe lângă fotbal. Opt întâmplări amuzante
- Ce dorințe îți mai rămân atunci când ai împlinit 104 ani
- Filme de weekend: Bend It Like Beckham (2002)
- Naționalele de club
- Performeri la extreme. Cardiff City, varianta 1929
- Fotbal la caserolă
- Cele mai ciudate superstiţii din sportul mondial
- Topul celor mai buni executanţi de penalty-uri din istoria fotbalului
- AC Milan. De la Achile la Kilpin, la Silvio Berlusconi și la Dumnezeu mai știe cine urmează!
- Mēdén Agan. Tragedie greacă sub Turnul Londrei
- Cum se negociază transferul cu pistolul la tâmplă. Povestea lui Dimitar Berbatov
- Seax-urile din Brentford. O poveste cu săbii, cu regi, istorie și fotbal
- Cel mai fericit suporter
- Anonimul și eternitatea. Povestea lui James Frederick McLeod Prinsep
- Invincibilii. Povestea trofeului de aur și a generației uitate
- Golf fără crose, fotbal cu găuri
- Ronaldo, United și un record pe care America nu-l vrea!
- The Sons Of Ben. Fanii unei echipe care nu există
- Minus trei la minus trei. Două echipe au pierdut acelaşi meci
- Cota de marketing este noua corelație între valoarea jucătorului și prețul de transfer
- Pseudonim
- Un pic de atmosferă care zguduie stadionul
- Efecte de mondiale
- Tâmplarul. Povestea golgeterului mondial și a meseriei sale mai puțin cunoscute
- Ce nu-i bine în fotbal
- The Gold Chain Derby
- Când nu ai fotbal, îl constuiești. De ce Qatar-ul are mai multe șanse decât România să câștige un campionat mondial
- Roşu, alb şi verde. De ce joacă Italia în albastru?
- Germania, campioană mondială
- Fața nevăzută a mondialelor
- Demnitate în durerea înfrângerii. Cam așa arată suporterii adevărați
- Recorduri de la Mondiale (XI)
- Recorduri de la mondiale (X)
- Concurs NetBet – Ziua 2
- VIDEO: Brazilia-Germania 1-7 (toate golurile)
- Alfredo Di Stefano (1926-2014)
- Preview Brazilia-Germania
- Concurs NetBet – Ziua 1
- Recorduri de la mondiale (IX)
- Recorduri de la mondiale (VIII)
- Anglia – mondialele între bani și patriotism
- Recorduri de la mondiale (VII)
- Cele mai spectaculoase 15 lovituri libere la mondiale
- Goluri desenate. By Richard Swarbrick
- Recorduri de la mondiale (VI)
- Golul 2.300 la mondiale
- Nemții nu joacă la mondiale. Nemții au construit mondialele!
- Recorduri de la mondiale (V)
- Secretele hattrick-urilor de la mondiale
- Recorduri de la mondiale (IV)
- Mondiale (35): legendele şi căţelul atacant
- Recorduri De La Mondiale (III)
- Mondiale (34): trofeul furat
- VIDEO: Uruguay-Anglia 2-1
- Recorduri de la Mondiale (II)
- Mondiale (33): Scoţia, campioană mondială
- A cui e Franța? Un studiu despre clișeul modern al emigrării
- Van Persie are ADN de zburător. L-a moștenit de la bunic!
- Pizza din fotbal
- Dempsey – un fel de Usain Bolt al golurilor!
- Ipocrizie la 9 dolari halba mică
- Thomas Muller şi cele mai tari 10 hattrick-uri de la mondiale
- Fanii la mondiale. Biciclistul din anii 80 și asaltul modern de la Maracana
- Honduras, campioană mondială la turneul final din 2018
- VIDEO: Franța-Honduras 3-0
- Ai marcat la mondiale. Cum sărbătorești golul?!?
- VIDEO: Argentina-Bosnia 2-1
- VIDEO: Elveția-Ecuador 2-1
Comoara cadou: Liga Campionilor, de la Hanot în curtea UEFA
La aproape 100 de ani de la fondarea primului club de fotbal din lume, jocul în sine avea nevoie de aer proaspăt. Era 1955, anul în care căpăta contur prima formă a Ligii Campionilor. Povestea celei mai strălucitoare competiţii a prezentului a pornit de la o necesitate pragmatică: fanii aveau nevoie să îşi vadă favoriţii în duel direct cu adversari de top din alte ţări. Până în acel moment singura astfel de oportunitate o reprezentau amicalele, iar acestora le lipsea miza. Proiectul Ligii (CCE până în 1992) nu a fost nici pe departe grandios, ba chiar a avut la bază multe frământări şi o sumă de curiozităţi puţin compatibile cu imaginea fabuloasă din prezent.
DE CE C.C.E.
Războiul trecuse, foametea de după la fel (ziarele englezeşti relatau în amănunt proiectul casei regale din România, care planta legume în grădina de flori a palatului, în semn de solidaritate cu vremurile grele pe care le trăiau oamenii de rând). Fotbalul şi-a reluat statutul de bucurie a maselor, dar lipsea ceva. Meciuri tari între echipe din ţări diferite, război prietenesc, duel între cei mai buni dintre cei mai buni. Simulacrul numit Mitropa Cup (ceva asemănător cu Liga, dar organizat doar în Europa Centrală şi fără echipele mari ale occidentului) nu mulţumea pe nimeni. Dacă susţineţi că sunteţi invincibili, atunci jucaţi cu Real sau AC Milan îi întărâta presa franceză pe campionii mîndri din Albion.
PROIECT, PARTICIPANTE
Organizarea unei competiţii globale nu a venit din partea unui for al fotbalului ci, culmea, din partea jurnaliştilor, mai precis a lui Gabriel Hanot. Cu experienţa Le Tour în portofoliu, ziarul francez L’Equipe (impulsionat de avântul lui Hanot) a demarat proiectul primei Cupe a Campionilor Europeni. Meciuri tur-retur, faze eliminatorii directe, câştigă cine rămâne în picioare. Reguli simple plus una, care azi ar stârni scandaluri uriaşe: participantele urmau să fie decise pe bază de invitaţie şi nu se calificau direct în urma câştigării campionatului din ţara natală.
Pe listă se aflau campioanele sezonului precedent, precum Real Madrid sau Stade Reims dar şi formaţii reprezentative din alte zone ale continentului: Gwardia Warsovia (niciun campionat în palmares), Saarbrucken (acum în Germania, atunci reprezentanta protectoratului Saarland) sau Voros Lobogo (actuala MTK Budapesta, avea în acel moment 17 titluri de campioană a Ungariei în palmares dar şi Cupa Mitropa din 1953).
CUPA CUI?
UEFA Champions League e un brand cunoscut la nivel global. A ajuns însă în curtea UEFA doar după ce L’Equipe nu şi-a putut asuma organizarea unui turneu atât de costisitor şi după ce FIFA a refuzat să preia această atribuţie. Secretarul general FIFA din 1955, Kurt Gassmann: „nu este nevoie de implicarea noastră. Ţine de fiecare club în parte cum doreşte să organizeze competiţiile la care participă!”
După acest refuz, visul unei Cupe a Campionilor părea să moară în stadiul de proiect, însă Gabriel Hanot a decis să se ducă la ski. Nu pentru o coborâre sau un slalom ci tot cu treabă! În martie 1955, UEFA (organizaţie care luase fiinţă cu mai puţin de un an în urmă) îşi ţinea primul congres din istorie la Viena. Hanot nu a fost refuzat direct, dar proiectul unei astfel de competiţii a fost amânat pe termen nedeterminat.
Cluburile invitate au răspuns însă pozitiv. Toate au decis să participe, mai puţin Dinamo Moscova, care a motivat că în Rusia nu se poate juca fotbal pe timp de iarnă, aşa cum prevedea proiectul Cupei Campionilor Europeni. Federaţiile de fotbal au dat şi ele undă verde competiţiei, iar UEFA a decis până la urmă să îşi asume organizarea. Întâlnirea reprezentanţilor L’Equipe cu cei ai cluburilor şi cu oficialii federaţiei continentale de pe 2-3 aprilie 1955 a însemnat constituirea oficială a Cupei Campionilor Europeni (recunoscută de FIFA două luni mai târziu).
TROFEUL
Fiecare competiţie care se respectă pune la bătaie şi un trofeu strălucitor. Cel pe care l-a câştigat Real Madrid în 1956 a fost donat chiar de entuziaştii de la L’Equipe şi a rămas în uz până în 1967, atunci când a fost oferit definitiv galacticilor, care aveau deja în palmares şase ediţii câştigate.
CONCLUZII
Cu un promotor îndărătnic (Hanot) şi cu federaţii puţin receptive în faţa noului proiect, cu un sistem de joc clasic, dar cu meciuri tari între echipele momentului, fără prea mulţi bani şi cu un trofeu donat, Cupa Campionilor Europeni şi-a început timid existenţa. Practic, un ziarist francez încăpţânat le-a băgat cu forţa pe uşă celor de la UEFA ceva care s-a dovedit ulterior cel mai tare proiect din istoria fotbalului.
Astăzi, UEFA Champions League este cel mai râvnit trofeu după titlul mondial, a devenit o adevărată industrie sportivă şi mai presus de orice, o reţetă de succes comercial şi financiar.
0 comentarii