Clásico de la Fuga

El Clasico sau El derbi Espanol este marele meci al ibericilor: Real Madrid – Barcelona şi este al doilea cel mai urmărit eveniment din fotbalul mondial după finala Champions League. Derby della Madonnina înseamnă totul pentru italieni. Se joacă între AC Milan şi Inter Milano şi i se spune aşa după una dintre atracţiile turistice ale oraşului, statuia Fecioarei Maria de pe celebrul Dom milanez. Cel mai tare derby din America de Sud este Superclásico, duelul argentinian dintre Boca şi River. Toate marile încleştări sunt înconjurate de o aură de gravitate pe care Clásico de la Fuga nu o are deloc. Ba chiar conotaţiile sale sunt voit ironice!

Clasicul fugii, sau al abandonului se referă la un meci anume. Era 9 octombrie 1949 iar Estadio Centenario din Montevideo, cel pe care s-a jucat finala primei ediţii a campionatelor mondiale, se pregătea de o partidă pe viaţă şi pe moarte. Nacional, campioana en titre şi Penarol, cele mai tari echipe din Uruguay jucau derby-ul campionatului. Era etapa a opta, Nacional câştigase şapte meciuri din şapte iar rivala avea cinci victorii şi două egaluri. Meciul putea decide soarta titlului încă din prima parte a competiţiei.

Penarol a deschis scorul prin Alcides Ghiggia. Unul şi acelaşi jucător care va marca golul victoriei în finala mondialelor din 1950 (Uruguay – Brazilia 2-1) şi care va exploda la AS Roma din 1953, echipă pentru care a jucat peste 200 de meciuri în şapte sezoane.

Ernesto Vidal a dublat avantajul lui Penarol iar nervii celor de la Nacional au cedat. Până la finalul reprizei au rămas fără două piese grele: Eusebio Tejera şi Walter Gómez Bochetti au fost eliminaţi pentru că l-au agresat pe arbitrul partidei.

Pauză şi cele două echipe au intrat la vestiare, de acolo de unde doar una a mai revenit pe teren pentru începutul reprizei secunde. Cei de la Nacional au decis să abandoneze meciul. Într-o ţară sud-americană în care pasiunea fanilor pentru fotbal atinge cote maxime, o eventuală înfrângere la scor fluviu a celor de la Nacional s-ar fi putut lăsa nu doar cu revolte de stradă şi câteva geamuri sparte la sediul clubului. Jucătorii s-au temut pentru siguranţa personală în caz de catastrofă pe teren şi au decis să nu continue marele derby cu riscul umilinţei naţionale în presa de a doua zi.

Comenteaza cu Facebook!

Related Posts

• 

  Recorduri De La Mondiale (III)
  Recorduri De La Mondiale (III)
• 

  Recorduri de la Mondiale (II)
  Recorduri de la Mondiale (II)
• Filme despre fotbal (XI): 3 millones
  Filme despre fotbal (XI): 3 millones
• Fantoma lui 1950
  Fantoma lui 1950