Clanurile Mondiale (III): Trei generaţii de mexicani

Foto: en.wikipedia.org

Nicolae şi Ionuţ Lupescu sunt singurii români cu legătură de sânge care au jucat la mondiale. Tatăl la celebrul turneu mexican din 1970, fiul cu generaţia de aur în Italia 1990 şi SUA 1994. Mexicanii au şi ei mândria lor. Bunicul, tatăl şi apoi fiul au prins nu numai naţionala ci şi câte un campionat mondial.

Tomás Balcázar a jucat toată cariera în ţara natală, la Guadalajara. În 1954 a fost titular în ambele meciuri ale Mexicului la mondialele din Elveţia şi a marcat în ultimul, 2-3 cu Franţa.

Javier Hernández Gutiérrez este ginerele lui Tomás Balcázar.  I se spunea Chicharo (mazăre) şi s-a remarcat la Tecos, Puebla şi Monarcas. A prins naţionala la turneul final din 1986, acolo unde Mexicul a ajuns până în sferturile de finală. Hernandez a fost rezervă în toate cele 6 partide. Javier Hernández Gutiérrez nu a prins nici turneul italian din 1990 pentru că Mexicul a fost descalificat după ce a folosit jucători care depăşiseră limita de vârstă la mondialele de tineret.

Javier Hernández Balcázar este fiul lui Javier Hernández Gutiérrez  şi nepotul lui Tomás Balcázar. I se spune Chicharito şi a devenit cel mai cunoscut dintre cei trei. A evoluat patru ani pentru clubul bunicului, Guadalajara şi apoi a ajuns la Manchester United, acolo unde a jucat 45 de meciuri şi a marcat 20 de goluri în toate competiţiile. În vara lui 2010 a jucat cu Mexicul la mondialele din Africa de Sud. A marcat de două ori, în grupe cu Franţa şi în optimi cu Argentia. La 23 de ani, Chicharito are lumea la picioare şi poate deveni primul din familia sa. Primul care să joace la mai mult de un turneu final.

Comenteaza cu Facebook!