S-a născut oriunde, poate în Peru, poate la periferia Belgradului. A jucat fotbal în picioarele goale printre copăceii pitici din Lesotho sau i-a ars talpa de la nisipul Saharei. A băut apă din palmă la pompa din curtea vecinului ungur şi niciun alt lichid nu i-a mers vreodată mai bine la suflet după vreun meci din acea vară toridă.
Şi-a legat apoi tricoul în jurul tâmplelor după ce l-a udat bine şi a plecat grăbit să mulgă oile tatei sau să-şi facă temele pe ultima sută de metri.
A crescut cu fotbalul lui şi l-a descoperit pe cel al altora. Cei buni şi cei mari, aşa cum el doar a visat să ajungă. Şi-a cumpărat biletul de peluză în golaşa Italie din sud, cot la cot cu cei la fel de săraci ca el sau a lins din îngheţata care i se scurgea printre degete atunci când Rabat Fes sau Botswana Meat Commission marcau vreun gol cu dichis.
A aflat că prezentul contează pentru că are un trecut pe care să-şi tolănească fineţea pisicească. A descoperit că bucuria lui a fost şi a altora şi că viaţa înseamnă mai mult decât acum şi aici. A dat peste o cutie în debaraua ponosită din Devon şi nu, nu era cea a Pandorei. Printre marginile de carton scorojite ar fi putut să evadeze până şi speranţa dar culmea, nu plecase nimeni de acolo.
A deschis-o şi s-a bucurat de tot ce a găsit înăuntru.