- Ruină & Încredere
- Bologna, Modena și găleata de stejar care a schimbat istoria Europei
- O superstiție foarte murdară
- Mânuși
- Fritz Walter. Povestea campionului mondial din Gulag
- Harry Goslin și lumea la care nu s-a mai întors niciodată
- Cum renaște un stadion. Povestea gestului nebun al lui Petr Svancara
- Steaua – Dinamo. Iluzii, deziluzii, sperante și depresii
- Herbie Roberts. Povestea fotbalistului antijoc
- Cinci ani de Istoria Fotbalului
- Tom Cooper. Povestea fotbalistului mesager
- Un club din Scoția își schimbă sigla pentru că încalcă o lege de la 1592
- Oamenii sunt încă frumoși
- Ce se întâmplă cu profesioniștii fotbalului când profesia nu-i mai vrea?
- Drumul către mondiale. De la avionul prăbuşit la vaporul falimentar
- Cupa eșecului. Sau cum o invenție proastă poate lăsa fotbalului o moștenire bună
- Cine e (I): Jesus Manuel Corona Ruiz
- De ce e Dracula un portar mai bun decât Mignolet
- Noul Ronaldo joacă deja la o echipă mare dar Chelsea, Liverpool și Tottenham se bat pe semnătura lui
- Dream Team-ul lui Zlatan. Singurul fotbalist care nu putea lipsi din echipa ideală este chiar suedezul!
- Grădinița lui United. De la sir Alex la mister van Gaal
- City: Hattrick Aguerro dar cel mai bun de pe teren a fost un englez
- Fie ca…
- Keșeru. De ce se bucură fanii unei echipe din Franța că atacantul a venit la Steaua
- Moș Gașpar
- Noi şi ei
- Şuncă şi diamante
- Alegeri, prelegeri, rânduri, gânduri
- Campania
- Portari la toaletă
- Mourinho – Documentarul
- La plăcinte, înainteeeeeee
- Pe lângă fotbal. Opt întâmplări amuzante
- Ce dorințe îți mai rămân atunci când ai împlinit 104 ani
- Filme de weekend: Bend It Like Beckham (2002)
- Naționalele de club
- Performeri la extreme. Cardiff City, varianta 1929
- Fotbal la caserolă
- Cele mai ciudate superstiţii din sportul mondial
- Topul celor mai buni executanţi de penalty-uri din istoria fotbalului
- AC Milan. De la Achile la Kilpin, la Silvio Berlusconi și la Dumnezeu mai știe cine urmează!
- Mēdén Agan. Tragedie greacă sub Turnul Londrei
- Cum se negociază transferul cu pistolul la tâmplă. Povestea lui Dimitar Berbatov
- Seax-urile din Brentford. O poveste cu săbii, cu regi, istorie și fotbal
- Cel mai fericit suporter
- Anonimul și eternitatea. Povestea lui James Frederick McLeod Prinsep
- Invincibilii. Povestea trofeului de aur și a generației uitate
- Golf fără crose, fotbal cu găuri
- Ronaldo, United și un record pe care America nu-l vrea!
- The Sons Of Ben. Fanii unei echipe care nu există
- Minus trei la minus trei. Două echipe au pierdut acelaşi meci
- Cota de marketing este noua corelație între valoarea jucătorului și prețul de transfer
- Pseudonim
- Un pic de atmosferă care zguduie stadionul
- Efecte de mondiale
- Tâmplarul. Povestea golgeterului mondial și a meseriei sale mai puțin cunoscute
- Ce nu-i bine în fotbal
- The Gold Chain Derby
- Când nu ai fotbal, îl constuiești. De ce Qatar-ul are mai multe șanse decât România să câștige un campionat mondial
- Roşu, alb şi verde. De ce joacă Italia în albastru?
- Germania, campioană mondială
- Fața nevăzută a mondialelor
- Demnitate în durerea înfrângerii. Cam așa arată suporterii adevărați
- Recorduri de la Mondiale (XI)
- Recorduri de la mondiale (X)
- Concurs NetBet – Ziua 2
- VIDEO: Brazilia-Germania 1-7 (toate golurile)
- Alfredo Di Stefano (1926-2014)
- Preview Brazilia-Germania
- Concurs NetBet – Ziua 1
- Recorduri de la mondiale (IX)
- Recorduri de la mondiale (VIII)
- Anglia – mondialele între bani și patriotism
- Recorduri de la mondiale (VII)
- Cele mai spectaculoase 15 lovituri libere la mondiale
- Goluri desenate. By Richard Swarbrick
- Recorduri de la mondiale (VI)
- Golul 2.300 la mondiale
- Nemții nu joacă la mondiale. Nemții au construit mondialele!
- Recorduri de la mondiale (V)
- Secretele hattrick-urilor de la mondiale
- Recorduri de la mondiale (IV)
- Mondiale (35): legendele şi căţelul atacant
- Recorduri De La Mondiale (III)
- Mondiale (34): trofeul furat
- VIDEO: Uruguay-Anglia 2-1
- Recorduri de la Mondiale (II)
- Mondiale (33): Scoţia, campioană mondială
- A cui e Franța? Un studiu despre clișeul modern al emigrării
- Van Persie are ADN de zburător. L-a moștenit de la bunic!
- Pizza din fotbal
- Dempsey – un fel de Usain Bolt al golurilor!
- Ipocrizie la 9 dolari halba mică
- Thomas Muller şi cele mai tari 10 hattrick-uri de la mondiale
- Fanii la mondiale. Biciclistul din anii 80 și asaltul modern de la Maracana
- Honduras, campioană mondială la turneul final din 2018
- VIDEO: Franța-Honduras 3-0
- Ai marcat la mondiale. Cum sărbătorești golul?!?
- VIDEO: Argentina-Bosnia 2-1
- VIDEO: Elveția-Ecuador 2-1
Ce-ar schimba Mourinho la Chelsea?
Mourinho este pe cai mari la Real Madrid dar toată lumea îl vede înapoi la Chelsea. Nici titlul din Primera nu l-ar face pe portughez să renunţe la ideea unei reveniri în Anglia. Acolo se află însă Villas-Boas, cel pentru care Abramovici a plătit 28 de milioane de lire sterline să-l poată lua de la Porto. Cei doi au trecut similar dar sunt complet diferiţi în privinţa stilului de joc, iar amintirea romanţată a perioadei în care Mou era The Special One pe Stamford Bridge bântuie nu doar trecutul ci şi posibilul viitor al albaştrilor.
În 2004, atunci când a aterizat la Londra, Jose a preluat din mers un dream-team în devenire şi l-a construit cum a ştiut mai bine în condiţiile în care patronul rus a vrut propriile trofee pe teren, cazul lui Schevkeno, adus fără acceptul managerului.
În 2011, Villas Boas a venit la Chelsea atunci când cărţile erau deja făcute. Transferurile vedetelor Torres, Mata, Romeu sau Lukaku fuseseră perfectate şi tot ce i-a rămas de făcut a fost să jongleze cu ceea ce a avut la dispoziţie.
Rezultatele comparate între primele jumătăţi de sezon ale celor doi manageri diferă ca de la cer la pământ. Mourinho: 39 de meciuri, 29 de victorii, 2 înfrângeri şi un procent impresionant – 74,4% meciuri câştigate din total. Villas Boas: 17 victorii şi 7 înfrângeri din 35 de partide jucate şi doar 48,6% meciuri câştigate.
Dacă s-ar întoarce la Chelsea, Mourinho s-ar afla în faţa unei premiere. Niciodată în carieră nu a antrenat de două ori acelaşi club. Spre deosebire de succesul altor manageri care a depins tocmai de abilitatea de a nu face prea multe schimbări, Mourinho s-a remarcat tocmai prin curăţenia pe care o execută de fiecare dată când este instalat la cârma unei echipe.
Primul punct pe agenda portughezului este instaurarea dictaturii, iar scandalagii din lot ştiu că sunt primii pe lista celor care îşi fac bagajele. La rând vine defensiva. În 2005, la primul an cu Chelsea, Mourinho a pierdut un singur meci în campionat, a încasat doar 15 goluri şi a luat titlul. Fără Jose, albaştrii au încasat de două ori mai multe goluri chiar şi în mandatul cu campionat câştigat al lui Ancelotti.
Mourinho este un comunicator perfect. În 2007, atunci când a fost demis, a existat chiar un curent de susţinere în vestiar, John Terry s-a dus să negocieze cu patronul iar Didier Drogba se pare că a plâns ca un copil. Mou a vost văzut ca un salvator şi garant al succeselor la fiecare dintre echipele pe care le-a petrecut, inclusiv la Real acolo unde vedetele şi orgoliile nu au loc unele de altele.
Mai experimentatul portughez a câştigat fanii de partea sa încă de la primele meciuri chiar dacă nu s-a străduit să joace un fotbal plăcut ochiului. Villas-Boas a încercat să aducă ofensiva pe Stamford Bridge cu un 4-3-3 atrăgător dar nu a reuşit să intre şi în sufletul spectatorilor.
Pe scurt, Mourinho la Chelsea ar însemna linişte completă în vestiar, debarasarea de vedete zgomotoase şi aducerea altora în loc, revenirea la jocul defensiv şi ceal mai mic nivel de influenţă a patronului în treburile echipei faţă de oricare alt manager ar prelua echipa.
0 comentarii