Când devine fotbalul o problemă de viaţă şi de moarte?

Foto: fotosearch.com

Fotbalul nu mai este de mult doar un sport. Chiar dacă partidele încep sub bannerul „Fair Play”, finalul lor poate duce oriunde, nu doar la victorie, egal sau înfrângere. Un autogol face diferenţa dintre viaţă şi moarte. Un rezultat prost aduce cu sine munca silnică. O ratare a calificării te poate determina să nu te mai întorci acasă. Sunt doar exemple, însă nu sunt ipotetice. Fiecare dintre ele ascunde în spate un caz real.

11 iunie 1978, New Rosario, Argentina

Foto: en.wikipedia.org

Hotelul în care este cazată naţionala Mexicului este cufundat în tăcere. Fotbaliştii tocmai s-au trezit după meciul din seara precedentă cu Polonia, pierdut cu 3-1. O înfrângere, nu însă şi singura. Mexicanii pierduseră şi cu Tunisia, pe 2 iunie, 1-3, dar şi cu Germania, pe 6 iunie. Nemţii îi şi umiliseră cu acea ocazie: 6-0 pentru Panzere. În camere, tăcere apăsătoare. Bagaje pregătite la uşă. Mexicul era eliminat de la  Mondiale.

Foto: www.jornada.unam.mx

John Jagou, fotbalist la Pumas UNAM povesteşte despre atmosfera din Mexic în timpul meciului cu Tunisia: „Mă întorceam cu autobuzul acasă. Cineva avea un radio şi am auzit cu toţii cum am primit un penalty şi am deschis scorul. În acel moment tot Periferico a explodat! Din păcate tunisienii au întors rezultatul şi au câştigat cu 3-1. A fost un dezastru pentru noi.”

În hotelul argentinian pregătirile de plecare erau pe final. Cu toţii s-au întors acasă, mai puţin selecţionerul. Jose Antonio Roca era o legendă a fotbalului sud-american. Participase ca jucător la 3 turnee finale. Era iubit de toată lumea dar chiar şi aşa nu a mai avut curaj să revină în ţara natală. Venise în Argentina ca selecţioner, după 3 meciuri era nomad. Îşi pierduse nu doar postul, pierduse totul. A fost nevoie de doi ani pentru ca  Jose Antonio Roca să revină în Mexic. În următorii 18 ani a pregătit 10 cluburi din campionatul ţării sale natale. A murit în 2007, la 78 de ani.

Foto: businessinsider.com

6 august 2010, Phenian, Coreea de Nord

Foto: thesoccer room.com

Acum a venit nota de plată. În faţa ministrului sportului, a numeroşi lideri de partid şi a jurnaliştilor locali, jucătorii au fost acuzaţi public de trădare. Selecţionerului Kim Jong Hun i-a fost rezervat chiar şi un proces. A fost acuzat de trădarea încrederii generalului Kim Jong Un (fiul şi moştenitorul celebrului conducător Kim Jong Il), iar lotul de jucători a fost chemat şi pus să îl critice pe antrenor. În urma procesului în care, evident, a fost găsit vinovat, Kim Jong Hun a fost dat afară din Partidul Muncitoresc şi condamnat la muncă silnică în construcţii.

2 iulie 1994, parcarea clubului de noapte El Indio din Medellin, Columbia

Foto: en.wikipedia.org

12 focuri de armă au răsunat în liniştea dimineţii. 12 împuşcături şi un urlet „Goooool”! Pe jos, într-o baltă de sânge murea „Gentlemanul fotbalului”, Andres Escobar. Vina sa: şi-a dat autogol în duelul cu SUA la mondiale. Americanii au câştigat cu 2-1 şi s-au calificat în optimi. Dacă meciul se termina la egalitate Columbia mergea mai departe din grupa A, alături de România şi Elveţia.

Foto: en.wikipedia.org

După ce columbienii au ieşit din competiţie Andres Escobar a ales să meargă acasă, chiar dacă rudele sale din Las Vegas l-au invitat să le viziteze. Escobar nu era un fricos, cu toate că existau semnale negative din ţară, printre care se strecurau şi zvonurile că un cartel al pariurilor din Columbia a pierdut mulţi bani din cauza acelui autogol şi abia aştepta să se răzbune pe el. Escobar era născut la Medellin şi jucase la echipa locală Atletico Nacional timp de 7 ani, aşa că era familiarizat cu realităţile neortodoxe ale locului şi cu temperamentul vulcanic al compatriţilor săi. Nu a crezut nicio secundă că un autogol îl va costa viaţa.

Patru tineri l-au acostat pe Escobar în parcarea localului El Indio. După o scurtă ceartă, unul dintre ei a scos un pistol şi l-a descărcat în fundaşul naţionalei în timp ce urla ironic „Goooool!”.  Escobar a murit iar cei patru s-au pierdut în noapte. Un an mai târziu, Humberto Castro Muñoz, apropiat al unui puternic cartel columbian a recunoscut crima şi a fost condamnat la 43 de ani de închisoare. Pedeapsa i-a fost redusă la 26 de ani, iar în 2006 a fost eliberat pentru bună purtare. La înmormântarea lui Escobar au luat parte 120.000 de persoane.