Băieţii lui Wenger

Arsene Wenger vede într-un tânăr timid fotbalistul din viitor. Vizionarul cu accent de pe banca lui Arsenal şi-a dovedit talentul de scouter în ultimul deceniu şi jumătate în care şi-a scutit patronii de excesele financiare ale vânătorii de vedete pe piaţa transferurilor. Zeci de jucători îi sunt datori vânduţi. I-a luat de mână şi le-a oferit încredere atunci când nimeni nu ar fi mizat pe ei, i-a crescut şi i-a oferit apoi fotbalului mare cu o nonşalanţă de care niciun alt manager nu a mai părut vreodată în stare. Există însă şi o listă secretă. Fotbalişti pe care Wenger i-a descoperit, a vrut să-i transfere dar nu a mai reuşit să o facă!

Zlatan Ibrahimovici avea 17 ani. Juca la Malmo iar primul care a intuit talentul latent al suedezului a fost Wenger. Nu a intuit însă şi orgoliul care dădea pe dinafară chiar şi pe vremea în care Ibra era doar un copil. Francezul l-a invitat la un meci de antrenament al lui Arsenal iar fotbalistul i-a răspuns sec: „Zlatan nu dă audiţii!” Era 2001 iar Arsenal şi Malmo se înţeleseseră deja pentru suma de transfer, 5 milioane de euro.

Un an mai târziu, Petr Cech de la Sparta Praga se afla deja cu un pas în curtea tunarilor. Ca şi în cazul lui Zlatan, cluburile ajunseseră la un acord asupra transferului, fotbalistul era mulţumit de salariu dar problemele au apărut atunci când Cech trebuia să primească drept de muncă în Marea Britanie. Jucătorul avea doar 20 de ani şi nu avea suficiente partide la echipa naţională, o regulă pe care englezii o respectă şi acum. Wenger a renunţat la Cech, care a ajuns totuşi în Anglia, după doi ani petrecuţi la Rennes.

Un oarecare Didier Drogba de la Le Mans costa în urmă cu mai bine de un deceniu cam 100.000 de euro. „Am fost aproape să-l luăm la preţul a jumătate din salariul săptămânal al unei vedete din ziua de azi. L-am urmărit dar nu am crezut în acel moment că este pregătit să joace la nivelul rigorilor din Premier League. M-am înşelat, dar asta se întâmplă destul de des în fotbal!” a declarat Wenger în momentul  Drogba făcea senzaţie la Chelsea.

Samuel Etoo nu a ajuns nici el la Arsenal chiar dacă agentul său l-a oferit tunarilor prin 2004, atunci când camerunezul se apropia de finalul contractului cu Mallorca. Wenger nu l-a luat pentru că intuia în el un al doilea Zlatan. „Am avut reţineri întotdeauna atunci când am avut în faţă un jucător care punea propria persoană înaintea interesului echipei” a motivat francezul refuzul de a-l aduce la Londra pe cel care urma să dinamiteze fotbalul în tricoul Barcelonei. Eto’o era încă un fotbalist cu ego-ul la purtător şi chiar un pic agresiv: tot în 2004 îşi agresase fizic propriul impresar!

Xabi Alonso intrase pe lista neagră a lui Rafa Benitez. Mijlocaşul juca pe vremea aceea pentru Liverpool iar tehnicianul spaniol nu-i mai garanta un loc în prima echipă. Arsenal a vrut să-l transfere pe loc. Xabi a mers la Londra iar tunarii urmau să plătească 10 milioane de euro. Mutarea nu s-a mai produs, Xabi a mai rămas un sezon la Liverpool şi apoi a plecat pe 35 de milioane la Real Madrid.

Probabil cea mai mare lovitură ratată a lui Wenger a fost Cristiano Ronaldo. Portughezul s-a remarcat la Sporting, apoi ar fi venit la baza de pregătire a tunarilor, ar fi fost prezentat de Wenger ca transfer cert şi chiar s-ar fi pozat în tricoul lui Arsenal (aici, un interviu al lui Cristiano despre cât de aproape a fost să semneze cu Arsenal). Ce s-a întâmplat? Sporting şi-a inaugurat stadionul într-un amical cu United, Cristiano a făcut senzaţie, sir Alex şi-a trimis ajutorul, pe Carlos Queiroz, să-l vrăjească pe tânărul fotbalist chiar pe limba lui, iar tranjsferul s-a perfectat pe loc. Wenger ar fi fost dispus să dea 4 milioane de euro, rivalul său a plătit fără probleme 17 milioane.

Comenteaza cu Facebook!

Related Posts

• 

  Ruină & Încredere
  Ruină & Încredere
• 

  Bologna, Modena și găleata de stejar care a schimbat istoria Europei
  Bologna, Modena și găleata de stejar care a schimbat istoria Europei
• 

  O superstiție foarte murdară
  O superstiție foarte murdară
• 

  Mânuși
  Mânuși