- Ruină & Încredere
- Bologna, Modena și găleata de stejar care a schimbat istoria Europei
- O superstiție foarte murdară
- Mânuși
- Fritz Walter. Povestea campionului mondial din Gulag
- Harry Goslin și lumea la care nu s-a mai întors niciodată
- Cum renaște un stadion. Povestea gestului nebun al lui Petr Svancara
- Steaua – Dinamo. Iluzii, deziluzii, sperante și depresii
- Herbie Roberts. Povestea fotbalistului antijoc
- Cinci ani de Istoria Fotbalului
- Tom Cooper. Povestea fotbalistului mesager
- Un club din Scoția își schimbă sigla pentru că încalcă o lege de la 1592
- Oamenii sunt încă frumoși
- Ce se întâmplă cu profesioniștii fotbalului când profesia nu-i mai vrea?
- Drumul către mondiale. De la avionul prăbuşit la vaporul falimentar
- Cupa eșecului. Sau cum o invenție proastă poate lăsa fotbalului o moștenire bună
- Cine e (I): Jesus Manuel Corona Ruiz
- De ce e Dracula un portar mai bun decât Mignolet
- Noul Ronaldo joacă deja la o echipă mare dar Chelsea, Liverpool și Tottenham se bat pe semnătura lui
- Dream Team-ul lui Zlatan. Singurul fotbalist care nu putea lipsi din echipa ideală este chiar suedezul!
- Grădinița lui United. De la sir Alex la mister van Gaal
- City: Hattrick Aguerro dar cel mai bun de pe teren a fost un englez
- Fie ca…
- Keșeru. De ce se bucură fanii unei echipe din Franța că atacantul a venit la Steaua
- Moș Gașpar
- Noi şi ei
- Şuncă şi diamante
- Alegeri, prelegeri, rânduri, gânduri
- Campania
- Portari la toaletă
- Mourinho – Documentarul
- La plăcinte, înainteeeeeee
- Pe lângă fotbal. Opt întâmplări amuzante
- Ce dorințe îți mai rămân atunci când ai împlinit 104 ani
- Filme de weekend: Bend It Like Beckham (2002)
- Naționalele de club
- Performeri la extreme. Cardiff City, varianta 1929
- Fotbal la caserolă
- Cele mai ciudate superstiţii din sportul mondial
- Topul celor mai buni executanţi de penalty-uri din istoria fotbalului
- AC Milan. De la Achile la Kilpin, la Silvio Berlusconi și la Dumnezeu mai știe cine urmează!
- Mēdén Agan. Tragedie greacă sub Turnul Londrei
- Cum se negociază transferul cu pistolul la tâmplă. Povestea lui Dimitar Berbatov
- Seax-urile din Brentford. O poveste cu săbii, cu regi, istorie și fotbal
- Cel mai fericit suporter
- Anonimul și eternitatea. Povestea lui James Frederick McLeod Prinsep
- Invincibilii. Povestea trofeului de aur și a generației uitate
- Golf fără crose, fotbal cu găuri
- Ronaldo, United și un record pe care America nu-l vrea!
- The Sons Of Ben. Fanii unei echipe care nu există
- Minus trei la minus trei. Două echipe au pierdut acelaşi meci
- Cota de marketing este noua corelație între valoarea jucătorului și prețul de transfer
- Pseudonim
- Un pic de atmosferă care zguduie stadionul
- Efecte de mondiale
- Tâmplarul. Povestea golgeterului mondial și a meseriei sale mai puțin cunoscute
- Ce nu-i bine în fotbal
- The Gold Chain Derby
- Când nu ai fotbal, îl constuiești. De ce Qatar-ul are mai multe șanse decât România să câștige un campionat mondial
- Roşu, alb şi verde. De ce joacă Italia în albastru?
- Germania, campioană mondială
- Fața nevăzută a mondialelor
- Demnitate în durerea înfrângerii. Cam așa arată suporterii adevărați
- Recorduri de la Mondiale (XI)
- Recorduri de la mondiale (X)
- Concurs NetBet – Ziua 2
- VIDEO: Brazilia-Germania 1-7 (toate golurile)
- Alfredo Di Stefano (1926-2014)
- Preview Brazilia-Germania
- Concurs NetBet – Ziua 1
- Recorduri de la mondiale (IX)
- Recorduri de la mondiale (VIII)
- Anglia – mondialele între bani și patriotism
- Recorduri de la mondiale (VII)
- Cele mai spectaculoase 15 lovituri libere la mondiale
- Goluri desenate. By Richard Swarbrick
- Recorduri de la mondiale (VI)
- Golul 2.300 la mondiale
- Nemții nu joacă la mondiale. Nemții au construit mondialele!
- Recorduri de la mondiale (V)
- Secretele hattrick-urilor de la mondiale
- Recorduri de la mondiale (IV)
- Mondiale (35): legendele şi căţelul atacant
- Recorduri De La Mondiale (III)
- Mondiale (34): trofeul furat
- VIDEO: Uruguay-Anglia 2-1
- Recorduri de la Mondiale (II)
- Mondiale (33): Scoţia, campioană mondială
- A cui e Franța? Un studiu despre clișeul modern al emigrării
- Van Persie are ADN de zburător. L-a moștenit de la bunic!
- Pizza din fotbal
- Dempsey – un fel de Usain Bolt al golurilor!
- Ipocrizie la 9 dolari halba mică
- Thomas Muller şi cele mai tari 10 hattrick-uri de la mondiale
- Fanii la mondiale. Biciclistul din anii 80 și asaltul modern de la Maracana
- Honduras, campioană mondială la turneul final din 2018
- VIDEO: Franța-Honduras 3-0
- Ai marcat la mondiale. Cum sărbătorești golul?!?
- VIDEO: Argentina-Bosnia 2-1
- VIDEO: Elveția-Ecuador 2-1
Băieţii lui Wenger
Arsene Wenger vede într-un tânăr timid fotbalistul din viitor. Vizionarul cu accent de pe banca lui Arsenal şi-a dovedit talentul de scouter în ultimul deceniu şi jumătate în care şi-a scutit patronii de excesele financiare ale vânătorii de vedete pe piaţa transferurilor. Zeci de jucători îi sunt datori vânduţi. I-a luat de mână şi le-a oferit încredere atunci când nimeni nu ar fi mizat pe ei, i-a crescut şi i-a oferit apoi fotbalului mare cu o nonşalanţă de care niciun alt manager nu a mai părut vreodată în stare. Există însă şi o listă secretă. Fotbalişti pe care Wenger i-a descoperit, a vrut să-i transfere dar nu a mai reuşit să o facă!
Zlatan Ibrahimovici avea 17 ani. Juca la Malmo iar primul care a intuit talentul latent al suedezului a fost Wenger. Nu a intuit însă şi orgoliul care dădea pe dinafară chiar şi pe vremea în care Ibra era doar un copil. Francezul l-a invitat la un meci de antrenament al lui Arsenal iar fotbalistul i-a răspuns sec: „Zlatan nu dă audiţii!” Era 2001 iar Arsenal şi Malmo se înţeleseseră deja pentru suma de transfer, 5 milioane de euro.
Un an mai târziu, Petr Cech de la Sparta Praga se afla deja cu un pas în curtea tunarilor. Ca şi în cazul lui Zlatan, cluburile ajunseseră la un acord asupra transferului, fotbalistul era mulţumit de salariu dar problemele au apărut atunci când Cech trebuia să primească drept de muncă în Marea Britanie. Jucătorul avea doar 20 de ani şi nu avea suficiente partide la echipa naţională, o regulă pe care englezii o respectă şi acum. Wenger a renunţat la Cech, care a ajuns totuşi în Anglia, după doi ani petrecuţi la Rennes.
Un oarecare Didier Drogba de la Le Mans costa în urmă cu mai bine de un deceniu cam 100.000 de euro. „Am fost aproape să-l luăm la preţul a jumătate din salariul săptămânal al unei vedete din ziua de azi. L-am urmărit dar nu am crezut în acel moment că este pregătit să joace la nivelul rigorilor din Premier League. M-am înşelat, dar asta se întâmplă destul de des în fotbal!” a declarat Wenger în momentul Drogba făcea senzaţie la Chelsea.
Samuel Etoo nu a ajuns nici el la Arsenal chiar dacă agentul său l-a oferit tunarilor prin 2004, atunci când camerunezul se apropia de finalul contractului cu Mallorca. Wenger nu l-a luat pentru că intuia în el un al doilea Zlatan. „Am avut reţineri întotdeauna atunci când am avut în faţă un jucător care punea propria persoană înaintea interesului echipei” a motivat francezul refuzul de a-l aduce la Londra pe cel care urma să dinamiteze fotbalul în tricoul Barcelonei. Eto’o era încă un fotbalist cu ego-ul la purtător şi chiar un pic agresiv: tot în 2004 îşi agresase fizic propriul impresar!
Xabi Alonso intrase pe lista neagră a lui Rafa Benitez. Mijlocaşul juca pe vremea aceea pentru Liverpool iar tehnicianul spaniol nu-i mai garanta un loc în prima echipă. Arsenal a vrut să-l transfere pe loc. Xabi a mers la Londra iar tunarii urmau să plătească 10 milioane de euro. Mutarea nu s-a mai produs, Xabi a mai rămas un sezon la Liverpool şi apoi a plecat pe 35 de milioane la Real Madrid.
Probabil cea mai mare lovitură ratată a lui Wenger a fost Cristiano Ronaldo. Portughezul s-a remarcat la Sporting, apoi ar fi venit la baza de pregătire a tunarilor, ar fi fost prezentat de Wenger ca transfer cert şi chiar s-ar fi pozat în tricoul lui Arsenal (aici, un interviu al lui Cristiano despre cât de aproape a fost să semneze cu Arsenal). Ce s-a întâmplat? Sporting şi-a inaugurat stadionul într-un amical cu United, Cristiano a făcut senzaţie, sir Alex şi-a trimis ajutorul, pe Carlos Queiroz, să-l vrăjească pe tânărul fotbalist chiar pe limba lui, iar tranjsferul s-a perfectat pe loc. Wenger ar fi fost dispus să dea 4 milioane de euro, rivalul său a plătit fără probleme 17 milioane.
0 comentarii