Don't Miss
Home   >   Mondiale   >   Au ratat titlul mondial: Franţa 1986

Au ratat titlul mondial: Franţa 1986

By on 17 decembrie 2010, 17:28
Foto: om4ever.com

Unele naţionale au fost construite să câştige. Triumful le-ar fi venit doar ca un accesoriu care să confirme valoarea şi nu invers. Columbia din 1994 părea, în ochii lui Pele, principala candidată la titlul mondial. Nu a trecut însă nici măcar de grupe. Exemplul este, cu siguranţă, unul exagerat. Alte selecţionate au pornit la drum cu loturi de vis şi speranţe de mărire dar şi cu eticheta de campioane gata agăţată la rever. Una dintre ele este Franţa, varianta 1986.

 

Franţa a venit la turneul final din Mexic cu echipa burduşită de vedete. Presa era la picioarele cocoşilor galici, iar titlul mondial semăna mai degrabă cu o formalitate mai uşoară până şi decât lungul drum de la Paris la Mexico City.

LOTUL

  • portar: Joel Bats (mare vedetă la PSG, cu care tocmai luase titlul în Hexagon)
  • fundaşi: Manuel Amoros (campion european în 1984 la doar 22 de ani), Patrick Battiston (trei titluri în Franţa, locul 4 la mondialele din 82 şi campion european), Maxime Bossis (trei campionate şi cinci locuri doi în Franţa, toate cu marea echipă a lui Nantes, campion european), Thierry Tousseau (trei titluri cu Nantes, două cu Bordeaux, două Cupe ale Franţei, campion european)
  • mijlocaşi: Luis Fernandes (de 8 ani la PSG, campion chiar în 1986), Michel Platini (vedeta lui Juve, de trei ori golgeter în Serie A, de două ori fotbalistul anului în Franţa, campion european, golgeterul turneului şi jucătorul anului 1984 în Europa, jucătorul anului 1984 în lume, două titluri Balonul de Aur), Alain Giresse (16 sezoane în tricoul lui Bordeaux, de două ori campion în Franţa, câştigător al unei cupe, locul 4 la mondiale, campion european), Jean Tigana (de două ori campion al Franţei – a mai luat alte trei titluri după 86 – locul 4 la mondiale, campion european)
  • atacanţi: Jean Pierre Papin (23 de ani, vedetă în devenire, a confirmat apoi la Marseille şi AC Milan), Yannick Stopyra (vicecampion în Franţa cu Sochaux în 1980, semifinalist în Cupa UEFA).

AŞTEPTĂRI

Nimeni nu credea că Franţa va rata titlul la această ediţie a mondialelor, nicio altă echipă nu avea în lot atât de multe vedete şi nicio selecţionată nu atrăgea mai multă atenţie. Sigur, Argentina venea cu Maradona şi Burruchaga, Italia cu Bergomi, Baresi şi Scirea, iar Germania federală cu Matthaus şi Rummenigge, dar niciuna nu a reuşit să aducă în Mexic un all star team comparabil cu primul 11 al francezilor.

DESFĂŞURAREA TURNEULUI

Franţa a trecut de faza grupelor (locul 2 după 1-0 cu Canada, 1-1 cu URSS şi 3-0 cu Ungaria). În optimi, naţionala condusă de Henri Michel a scos Italia, 2-0 fără drept de apel, goluri Platini şi Stopyra. A fost mai greu în sferturi: Brazilia lui Alemao, Socrates şi Branco nu s-a lăsat învinsă la fotbal ci doar la loteria penalty-urilor de departajare.

Semifinalele au fost cele care au pus punct visului francez în Mexic. Pragmaticii Brehme şi Voller au semnat golurile victoriei pentru RFG, reuşite care au trimis Franţa doar în finala mică. Blestemul german continua astfel pentru selecţionata din Hexagon, care pierduse calificarea în finala mondialului din 1982 tot în faţa nemţilor.

Platini şi compania au încheiat turneul final din 1986 doar pe locul trei (4-2 în finala mică cu Belgia) şi s-au întors acasă cu bronzul mondial dar şi cu un imens sentiment de tristeţe. Din dream-teamul francez s-a ales praful: au urmat două ediţii ale mondialelor (Italia 1990 şi SUA 1994) la care naţioanala din Hexagon nici măcar nu s-a calificat.

Steaua Franţei a strălucit atunci când puţini se mai aşteptau: a luat titlul mondial în 1998 (din postura de ţară gazdă) şi pe cel european în 2000.

Comenteaza cu Facebook!