Arsenal şi Real Madrid au pus punct revoltelor interne

Doi dintre cei mai importanţi manageri din fotbalul mondial s-au aflat pe muche de cuţit săptămâna trecută. Doi vizionari şi-au văzut deciziile contestate de cei care nu ar fi îndrăznit altădată nici să clipească şi ar fi băut pe nerăsuflate din sticla cu otravă întinsă de antrenor, convinşi că este spre binele lor. Doi tehnicieni sobri au ieşit de sub umbrela propriei aure, altădată strălucitoare şi au dat explicaţii, ba chiar au cerut ca ei să fie cei judecaţi şi puşi la zid. A apus epoca lor sau abia a început sub o nouă formă?

Uneori sângele rău trebuie să curgă. Din revoltă se naşte ceva bun, iar Mourinho şi Wenger au ajuns la răscruce de drum.  Viitorul nu glumeşte cu ei. Impasibil, le oferă doar două variante. Poate fi bine sau poate fi rău.

ROBIN VAN PERSIE  [/pullquote]

Arsenal a pierdut acasă cu Manchester United în campionat. Oaspeţii au deschis scorul, Robin van Persie a egalat din pasa lui Oxlade-Chamberlain care a fost schimbat de Wenger după doar trei minute. În acel moment camerele de luat vederi au surprins figura stupefiată a lui van Persie. „Oh, no!”  am putut citi cu toţii pe buzele căpitanului tunarilor care nu înţelegea decizia managerului de a scoate de pe teren pe cel mai bun jucător de până în acel moment. Ce a urmat este istorie: United a marcat golul victoriei şi a plecat cu cele trei puncte de pe Emirates.

La Madrid, Barcelona a câştigat iarăşi în El Clasico, 3-1 pe terenul rivalei. Victoria l-a făcut până şi pe Guardiola să nu mai înţeleagă nimic. „Nu e normal să câştigăm non stop pe Bernabeu” a declarat la final antrenorul catalanilor. Mourinho abordase meciul cu opt jucători defensivi, deschisese scorul şi pierduse partida pe mâna unui stil de joc complet neagreat de o parte din lot. „Noi suntem Real, noi atacăm nu ne apărăm!” ar fi fost reacţia-dinamită în vestiar. Mourinho a făcut ceea ce rar se întâmplă în cazul unui manager arogant. „De mâine puneţi tunurile pe mine! Sunt aici! În schimb, vă rog să lăsaţi jucătorii în pace. Eu răspund pentru tot ceea ce s-a întâmplat” a fost prima reacţie a portughezului în faţa presei. Mourinho a fost fluierat şi de fani la următorul meci, atunci când Real a fost condusă de Bilbao, o premieră în cariera iberică a tehnicianului, dar această partidă s-a încheiat bine pentru el, dublă Cristiano Ronaldo şi 4-1 pe tabelă.

Cele două conflicte s-au încheiat la fel de repede cum au izbucnit. Van Persie şi-a motivat reacţia şi a explicat că nu a avut nimic de-a face cu schimbarea efectuată de Wenger. Sergio Ramos, capul răutăţilor de la Madrid, a ieşit public şi a declarat că nu există niciun conflict în sânul galacticilor, iar Mourinho este, probabil, cel mai potrivit manager pe care Realul l-ar putea avea.

[DDET VIDEO – RAMOS: MOURINHO ESTE ANTRENORUL IDEAL]

[/DDET]

Şi în Anglia şi în Spania, raţiunea a învins. Interesul pentru binele grupului a primat iar cei doi tehnicieni şi-au recăpătat însemnele de conducători supremi. Niciun orgoliu din lume nu plăteşte salariul, iar o eventuală ratare a titlului (Real Madrid) sau a cupelor europene (Arsenal) ar însemna nu doar concedierea antrenorului ci şi remanierea lotului. O ştiu şi cei doi manageri, o ştiu şi jucătorii. Pacea este mult mai de folos pentru ambele tabere iar viitorul mult mai important decât trecutul.

Comenteaza cu Facebook!

Related Posts

• 

  Herbie Roberts. Povestea fotbalistului antijoc
  Herbie Roberts. Povestea fotbalistului antijoc
• 

  Mourinho – Documentarul
  Mourinho – Documentarul
• 

  Mēdén Agan. Tragedie greacă sub Turnul Londrei
  Mēdén Agan. Tragedie greacă sub Turnul Londrei
• 

  Doi gentlemani. Povestea frumoasei prietenii dintre Santiago Bernabeu și sir Matt Busby
  Doi gentlemani. Povestea frumoasei prietenii dintre Santiago Bernabeu și sir Matt Busby