Antrenorul, titlurile, ura fanilor şi meciurile terminate înainte de final

Dincolo de antrenorii de top stă marea masă a celor care nu ajung niciodată să dea ordine pe la Real, Barcelona, Manchester United sau Juventus. Poveştile lor sunt însă, de multe ori, cel puţin la fel de interesante. Să ne gândim, spre exemplu, la Duşan Bajevic. Născut în Mostar, oraşul păzitorilor de poduri (cel puţin aşa se traduce numele celui de-al cincilea oraş ca mărime din Bosnia), Bajevic a pus punct carierei de jucător cu 37 de selecţii onorabile la naţionala Iugoslaviei şi apoi s-a apucat de antrenorat.

Bajevic face parte din categoria tehnicienilor regionali. A prins bine la piaţa fotbalistică din Grecia, acolo unde a antrenat, până în prezent, vreo şapte prim divizionare. Povestea sa începe în 1988 atunci când, după patru sezoane la cârma lui Velez Mostar, gruparea copilăriei, a fost adus pe banca tehnică a lui AEK Atena.

A luat titlul chiar din primul sezon şi a fost bucurie mare în rândul fanilor. Echipa lor jinduia de un deceniu la un trofeu serios. Bajevic nu s-a oprit aici. A luat alte trei titluri, de data aceasta consecutive, dar chiar mai mult, a făcut din AEK o obişnuită a fazelor finale din cupele europene. Şi iarăşi a fost bucurie şi delir în peluza ultraşilor lui AEK.

După care Bajevic a semnat cu Olympiakos, rivala de moarte, iar dragostea şi-a schimbat pe loc gustul în ură aprigă. Bosniacul s-a descurcat de minune şi la noua sa formaţie, acolo unde a câştigat de patru ori campionatul (prima dată după un deceniu de pauză), de două ori Cupa Greciei şi a dus clubul elen până în sferturile Ligii Campionilor.

S-a întors apoi la AEK iar aici începe povestea meciurilor încheiate înainte de final. Antrenorul emblemă al clubului a fost refuzat de galerie, una deloc impresionată de faptul că trupa lui Bajevic reuşise două egaluri cu Real Madrid în grupele Ligii. Fanii l-au hărţuit pe antrenor la fiecare meci, iar în timpul duelului cu Iraklis, la 4-0 în prima repriză chiar pentru AEK, ultraşii au afişat un banner uriaş inscripţionat cu un singur cuvânt: TRĂDĂTORULE! Bajevic s-a ridicat de pe bancă şi a plecat fără să se mai întoarcă.

Culmea, în 2008, Bajevic a revenit la AEK pentru un al treilea mandat. Fanii nu au uitat trădarea şi au decis să-i grăbească plecarea mult mai direct decât prin metoda bannerului. În 2010, unul dintre ultraşi a reuşit să se apropie de antrenor şi să-l pocnească în faţă chiar înaintea unui amical.

Undeva, între ultimele două joburi de la AEK, Bajevic a mai lăsat un meci neterminat şi şi-a dat demisia din mers. De data aceasta antrena pe Steaua Roşie Belgrad. La ora meciului cu Vojvodina era lider, la nouă puncte distanţă de rivala Partizan. Adversarii au marcat rapid două goluri iar galeria hardcore a steliştilor belgrădeni a răbufnit la adresa antrenorului. Bajevic n-a mai aşteptat să vadă ce se întâmplă. S-a ridicat de pe bancă şi a plecat tacticos spre intrarea în tunel. De atunci n-a mai fost văzut niciodată pe Maracana sârbilor.