- Ruină & Încredere
- Bologna, Modena și găleata de stejar care a schimbat istoria Europei
- O superstiție foarte murdară
- Mânuși
- Fritz Walter. Povestea campionului mondial din Gulag
- Harry Goslin și lumea la care nu s-a mai întors niciodată
- Cum renaște un stadion. Povestea gestului nebun al lui Petr Svancara
- Steaua – Dinamo. Iluzii, deziluzii, sperante și depresii
- Herbie Roberts. Povestea fotbalistului antijoc
- Cinci ani de Istoria Fotbalului
- Tom Cooper. Povestea fotbalistului mesager
- Un club din Scoția își schimbă sigla pentru că încalcă o lege de la 1592
- Oamenii sunt încă frumoși
- Ce se întâmplă cu profesioniștii fotbalului când profesia nu-i mai vrea?
- Drumul către mondiale. De la avionul prăbuşit la vaporul falimentar
- Cupa eșecului. Sau cum o invenție proastă poate lăsa fotbalului o moștenire bună
- Cine e (I): Jesus Manuel Corona Ruiz
- De ce e Dracula un portar mai bun decât Mignolet
- Noul Ronaldo joacă deja la o echipă mare dar Chelsea, Liverpool și Tottenham se bat pe semnătura lui
- Dream Team-ul lui Zlatan. Singurul fotbalist care nu putea lipsi din echipa ideală este chiar suedezul!
- Grădinița lui United. De la sir Alex la mister van Gaal
- City: Hattrick Aguerro dar cel mai bun de pe teren a fost un englez
- Fie ca…
- Keșeru. De ce se bucură fanii unei echipe din Franța că atacantul a venit la Steaua
- Moș Gașpar
- Noi şi ei
- Şuncă şi diamante
- Alegeri, prelegeri, rânduri, gânduri
- Campania
- Portari la toaletă
- Mourinho – Documentarul
- La plăcinte, înainteeeeeee
- Pe lângă fotbal. Opt întâmplări amuzante
- Ce dorințe îți mai rămân atunci când ai împlinit 104 ani
- Filme de weekend: Bend It Like Beckham (2002)
- Naționalele de club
- Performeri la extreme. Cardiff City, varianta 1929
- Fotbal la caserolă
- Cele mai ciudate superstiţii din sportul mondial
- Topul celor mai buni executanţi de penalty-uri din istoria fotbalului
- AC Milan. De la Achile la Kilpin, la Silvio Berlusconi și la Dumnezeu mai știe cine urmează!
- Mēdén Agan. Tragedie greacă sub Turnul Londrei
- Cum se negociază transferul cu pistolul la tâmplă. Povestea lui Dimitar Berbatov
- Seax-urile din Brentford. O poveste cu săbii, cu regi, istorie și fotbal
- Cel mai fericit suporter
- Anonimul și eternitatea. Povestea lui James Frederick McLeod Prinsep
- Invincibilii. Povestea trofeului de aur și a generației uitate
- Golf fără crose, fotbal cu găuri
- Ronaldo, United și un record pe care America nu-l vrea!
- The Sons Of Ben. Fanii unei echipe care nu există
- Minus trei la minus trei. Două echipe au pierdut acelaşi meci
- Cota de marketing este noua corelație între valoarea jucătorului și prețul de transfer
- Pseudonim
- Un pic de atmosferă care zguduie stadionul
- Efecte de mondiale
- Tâmplarul. Povestea golgeterului mondial și a meseriei sale mai puțin cunoscute
- Ce nu-i bine în fotbal
- The Gold Chain Derby
- Când nu ai fotbal, îl constuiești. De ce Qatar-ul are mai multe șanse decât România să câștige un campionat mondial
- Roşu, alb şi verde. De ce joacă Italia în albastru?
- Germania, campioană mondială
- Fața nevăzută a mondialelor
- Demnitate în durerea înfrângerii. Cam așa arată suporterii adevărați
- Recorduri de la Mondiale (XI)
- Recorduri de la mondiale (X)
- Concurs NetBet – Ziua 2
- VIDEO: Brazilia-Germania 1-7 (toate golurile)
- Alfredo Di Stefano (1926-2014)
- Preview Brazilia-Germania
- Concurs NetBet – Ziua 1
- Recorduri de la mondiale (IX)
- Recorduri de la mondiale (VIII)
- Anglia – mondialele între bani și patriotism
- Recorduri de la mondiale (VII)
- Cele mai spectaculoase 15 lovituri libere la mondiale
- Goluri desenate. By Richard Swarbrick
- Recorduri de la mondiale (VI)
- Golul 2.300 la mondiale
- Nemții nu joacă la mondiale. Nemții au construit mondialele!
- Recorduri de la mondiale (V)
- Secretele hattrick-urilor de la mondiale
- Recorduri de la mondiale (IV)
- Mondiale (35): legendele şi căţelul atacant
- Recorduri De La Mondiale (III)
- Mondiale (34): trofeul furat
- VIDEO: Uruguay-Anglia 2-1
- Recorduri de la Mondiale (II)
- Mondiale (33): Scoţia, campioană mondială
- A cui e Franța? Un studiu despre clișeul modern al emigrării
- Van Persie are ADN de zburător. L-a moștenit de la bunic!
- Pizza din fotbal
- Dempsey – un fel de Usain Bolt al golurilor!
- Ipocrizie la 9 dolari halba mică
- Thomas Muller şi cele mai tari 10 hattrick-uri de la mondiale
- Fanii la mondiale. Biciclistul din anii 80 și asaltul modern de la Maracana
- Honduras, campioană mondială la turneul final din 2018
- VIDEO: Franța-Honduras 3-0
- Ai marcat la mondiale. Cum sărbătorești golul?!?
- VIDEO: Argentina-Bosnia 2-1
- VIDEO: Elveția-Ecuador 2-1
Anthony Gibbons: „Suntem mici dar ne place aşa!”
Sunt mici şi le place aşa. Au 17 derbyuri în 17 etape pentru că sunt doar două echipe înscrise în campionat. Duminica dimineaţa îşi închid prăvăliile sau îşi iau liber de pe unde lucreză şi vin pe singurul teren de pe insula St.Mary. A sosit vremea fotbalului iar ei se bucură de el cu acceaşi pasiune ca în marile campionate. Despre atmosfera şi întâmplările unice ale celui mai mic campionat din lume vorbeşte în exclusivitate pentru Istoria Fotbalului, unul dintre cei implicaţi, Anthony Gibbons, jucător, administrator al site-ului federaţiei, oficial al federaţiei de fotbal din Insulele Scilly şi….bucătar, în marea majoritate a timpului!
Anthony Gibbons are 25 de ani şi a jucat până acum la fiecare dintre cele două formaţii. Ţine cu Newcastle dar îşi rupe picioarele pe teren fie pentru Garrison Gunners, fie pentru Woolpack Wanderers, în funcţie de sezon dar mai ales de căpitanul echipei care decide să îl tragă la sorţi. Roşcovalul Gibbo este fan Alan Shearer, dar o admiră în egală măsură şi pe actriţa Jessica Alba.
IF.com: Există rivalităţi pe o insulă cu 1.000 de oameni care se cunosc bine între ei şi într-o competiţie cu doar două echipe?
Anthony Gibbons: Nici vorbă de rivalitate în sensul în care este ea înţeleasă în derby-urile din fotbalul mare. Nu ar avea cum pentru că an de an echipele sunt rearanjate şi de-a lungul timpului ajungi să fii coleg cu oricare dintre adversari. Pe de altă parte fiecare îşi doreşte să câştige pentru că nimeni nu vrea să fie ţinta glumelor după ce se termină meciul! Aşa că, până la urmă, există ceva rivalitate între cele două echipe, însă nimic periculos!
IF.com: Dar cum rămâne cu galeriile?
Anthony Gibbons: Din păcate nu prea avem galerii în adevăratul sens al cuvântului.Cei care mergem pe teren de obicei nu prea stăm pe bară, iar cei din tribune sunt, în marea lor majoritate, turişti care nu au vreo preferinţă în privinţa echipei care câştigă.
IF.com: Care este procedura prin care se decid loturile celor două formaţii înainte de startul sezonului?
Anthony Gibbons: Toţi jucătorii (vechi sau noi) află abia în ultima clipă la ce echipă vor juca în următorul sezon. Cei doi căpitani, aleşi şi ei înainte de startul competiţiei se întâlnesc şi îşi trag la sorţi viitorii coechipieri după regulile care se aplică şi în curtea şcolii. Dau cu banul şi apoi aleg, rând pe rând, câte un jucător până nu mai rămâne niciunul disponibil. Cei doi căpitani încearcă să facă loturile cât mai egale cu putinţă, în aşa fel încât sezonul să fie cât mai disputat, dar nu întotdeauna se întâmplă aşa.
IF.com: În aceste condiţii se întâmplă uneori ca membrii unei familii să joace unul împotriva altuia?
Anthony Gibbons: Când trăieşti pe o insuliţă cu atât de puţini locuitori nu e chiar aşa de neobişnuit ca rudele să joace unele împotriva altora. În acest moment sunt câţiva veri în cele două tabere, în timp ce un tătic îi are pe cei doi fii ai săi câte unul la fiecare echipă. Până şi aspectul ăsta face ca meciurile să fie mai disputate.
IF.com: În ultimii 15 ani David Grottick a arbitrat fiecare meci, fie el de campionat sau de cupă. Continuă şi în următorul sezon sau o lasă mai moale, mai ales că se apropie de 70 de ani?
Anthony Gibbons: Dave încă vine pe teren dar, mai nou, face pe tuşierul. Un tip Paul a început să arbitreze la finalul sezonului trecut şi cred că tot el va fi central şi anul acesta.
IF.com: Ce se întâmplă de obicei la finalul fiecărei partide?
Anthony Gibbons: După ultimul fluier al partidei, în primul rând luăm plasele de la porţi şi le ducem la vestiare. Stau acolo până duminica următoare când le montăm la loc înainte de meci. Apoi mergem la bar, bem o bere, mâncăm câteva sandwich-uri şi ne transformăm în spectatori: ne uităm la meciurile din Premier League trasmise duminică după amiaza. Ne distrăm în special şi orice dispută de pe teren rămâne în urmă. La urma urmelor suntem prieteni cu toţii.
Mai jos un scurt documentar despre cea mai mică ligă de fotbal din lume.
0 comentarii