- Ruină & Încredere
- Bologna, Modena și găleata de stejar care a schimbat istoria Europei
- O superstiție foarte murdară
- Mânuși
- Fritz Walter. Povestea campionului mondial din Gulag
- Harry Goslin și lumea la care nu s-a mai întors niciodată
- Cum renaște un stadion. Povestea gestului nebun al lui Petr Svancara
- Steaua – Dinamo. Iluzii, deziluzii, sperante și depresii
- Herbie Roberts. Povestea fotbalistului antijoc
- Cinci ani de Istoria Fotbalului
- Tom Cooper. Povestea fotbalistului mesager
- Un club din Scoția își schimbă sigla pentru că încalcă o lege de la 1592
- Oamenii sunt încă frumoși
- Ce se întâmplă cu profesioniștii fotbalului când profesia nu-i mai vrea?
- Drumul către mondiale. De la avionul prăbuşit la vaporul falimentar
- Cupa eșecului. Sau cum o invenție proastă poate lăsa fotbalului o moștenire bună
- Cine e (I): Jesus Manuel Corona Ruiz
- De ce e Dracula un portar mai bun decât Mignolet
- Noul Ronaldo joacă deja la o echipă mare dar Chelsea, Liverpool și Tottenham se bat pe semnătura lui
- Dream Team-ul lui Zlatan. Singurul fotbalist care nu putea lipsi din echipa ideală este chiar suedezul!
- Grădinița lui United. De la sir Alex la mister van Gaal
- City: Hattrick Aguerro dar cel mai bun de pe teren a fost un englez
- Fie ca…
- Keșeru. De ce se bucură fanii unei echipe din Franța că atacantul a venit la Steaua
- Moș Gașpar
- Noi şi ei
- Şuncă şi diamante
- Alegeri, prelegeri, rânduri, gânduri
- Campania
- Portari la toaletă
- Mourinho – Documentarul
- La plăcinte, înainteeeeeee
- Pe lângă fotbal. Opt întâmplări amuzante
- Ce dorințe îți mai rămân atunci când ai împlinit 104 ani
- Filme de weekend: Bend It Like Beckham (2002)
- Naționalele de club
- Performeri la extreme. Cardiff City, varianta 1929
- Fotbal la caserolă
- Cele mai ciudate superstiţii din sportul mondial
- Topul celor mai buni executanţi de penalty-uri din istoria fotbalului
- AC Milan. De la Achile la Kilpin, la Silvio Berlusconi și la Dumnezeu mai știe cine urmează!
- Mēdén Agan. Tragedie greacă sub Turnul Londrei
- Cum se negociază transferul cu pistolul la tâmplă. Povestea lui Dimitar Berbatov
- Seax-urile din Brentford. O poveste cu săbii, cu regi, istorie și fotbal
- Cel mai fericit suporter
- Anonimul și eternitatea. Povestea lui James Frederick McLeod Prinsep
- Invincibilii. Povestea trofeului de aur și a generației uitate
- Golf fără crose, fotbal cu găuri
- Ronaldo, United și un record pe care America nu-l vrea!
- The Sons Of Ben. Fanii unei echipe care nu există
- Minus trei la minus trei. Două echipe au pierdut acelaşi meci
- Cota de marketing este noua corelație între valoarea jucătorului și prețul de transfer
- Pseudonim
- Un pic de atmosferă care zguduie stadionul
- Efecte de mondiale
- Tâmplarul. Povestea golgeterului mondial și a meseriei sale mai puțin cunoscute
- Ce nu-i bine în fotbal
- The Gold Chain Derby
- Când nu ai fotbal, îl constuiești. De ce Qatar-ul are mai multe șanse decât România să câștige un campionat mondial
- Roşu, alb şi verde. De ce joacă Italia în albastru?
- Germania, campioană mondială
- Fața nevăzută a mondialelor
- Demnitate în durerea înfrângerii. Cam așa arată suporterii adevărați
- Recorduri de la Mondiale (XI)
- Recorduri de la mondiale (X)
- Concurs NetBet – Ziua 2
- VIDEO: Brazilia-Germania 1-7 (toate golurile)
- Alfredo Di Stefano (1926-2014)
- Preview Brazilia-Germania
- Concurs NetBet – Ziua 1
- Recorduri de la mondiale (IX)
- Recorduri de la mondiale (VIII)
- Anglia – mondialele între bani și patriotism
- Recorduri de la mondiale (VII)
- Cele mai spectaculoase 15 lovituri libere la mondiale
- Goluri desenate. By Richard Swarbrick
- Recorduri de la mondiale (VI)
- Golul 2.300 la mondiale
- Nemții nu joacă la mondiale. Nemții au construit mondialele!
- Recorduri de la mondiale (V)
- Secretele hattrick-urilor de la mondiale
- Recorduri de la mondiale (IV)
- Mondiale (35): legendele şi căţelul atacant
- Recorduri De La Mondiale (III)
- Mondiale (34): trofeul furat
- VIDEO: Uruguay-Anglia 2-1
- Recorduri de la Mondiale (II)
- Mondiale (33): Scoţia, campioană mondială
- A cui e Franța? Un studiu despre clișeul modern al emigrării
- Van Persie are ADN de zburător. L-a moștenit de la bunic!
- Pizza din fotbal
- Dempsey – un fel de Usain Bolt al golurilor!
- Ipocrizie la 9 dolari halba mică
- Thomas Muller şi cele mai tari 10 hattrick-uri de la mondiale
- Fanii la mondiale. Biciclistul din anii 80 și asaltul modern de la Maracana
- Honduras, campioană mondială la turneul final din 2018
- VIDEO: Franța-Honduras 3-0
- Ai marcat la mondiale. Cum sărbătorești golul?!?
- VIDEO: Argentina-Bosnia 2-1
- VIDEO: Elveția-Ecuador 2-1
Am intrat în biserica lui Maradona
Hernan şi Alejandro Veron conduc o Dacia veche pe străzile din Rosario. Suntem în Argentina vremurilor noastre, un tărâm pe care îl bănuim de sărăcie dar mai puţin de magie.
Ne înşelăm amarnic. Aici rezistă ultimul bastion al sentimentelor adevărate, un supranatural în care nu este nevoie doar să crezi. Aici s-a mutat Grecia antică după ce a părăsit Olimpul.
Este singurul zeu încă în viaţă. Poţi să-l atingi. El şi-a scris singur propria biblie, acolo, pe teren.
Sunt cuvintele unuia dintre „apostolii” bisericii lui Maradona, cea înfiinţată de fraţii Veron.
Totul a început în 1998, atunci când Alejandro a vrut să strângă în jur pe toţi cei care îl venerau oricum pe marele Diego. Un fan club ar fi fost prea puţin. Nu ar fi reflectat iubirea pe care fanii i-o poartă marelui Maradona. Cultul de faţă nu le concurează pe cele oficiale.
Am o credinţă raţională, aceea în Biserica Catolică şi una inspirată de iubire, una pasională, iar aceasta vine de la Maradona. (Alejandro Veron)
Credincioşii lui Maradona au slujbe speciale, au zece porunci, numără anii nu de la naşterea lui Iisus ci de la cea a lui Diego, ceea ce înseamnă că 2013 este, de fapt, anul 53 după Maradona. Nu toată lumea este de acord cu ei, dar nu le pasă. Ei cred că puterea adevărată a idolului lor este aceea că a inspirat şi a fermecat generaţii întregi şi a adus împreună în acelaşi timp pe toţi argentinienii.
Poate sună stupid pentru noi, cei care de multă vreme ne-am pierdut simţul acelui „împreună”, pentru noi cei care nu suntem nici măcar posesorii propriei revoluţiei, noi cei care n-am mai făcut nimic „împreună” de la Mihai Viteazu încoace. Pentru argentinieni şi pentru viaţa lor sud-americană magia lui Maradona este vie.
Un pitic gras a unit o naţie mult mai săracă şi agresivă decât oricare alta europeană, iar câţiva dintre ai lui i-au declarat iubire necondiţionată. Poate că aceasta este singura cheie în care ar trebui să privim Iglesia Maradoniana: o pasiune pentru simbolul care i-a adus împreună, chiar dacă idolul ăsta se mai droga din când în când.
Mai jos avem un scurt documetar interesant cu şi despre Maradona şi biserica lui.
0 comentarii