Aconto pentru seriozitate. Povestea lui Souleymane Coulibaly

Valoarea personală nu este totul. În fotbal contează şi de unde vii, cel puţin în ceea ce priveşte preţul de transfer. O serie de ţepe bine plasate în campionatele din vest a pus punct imaginii bune a României încă dinainte ca ea să existe cu adevărat. Efectul: când şi când, vârfuri de generaţie vândute cu 4-5 milioane de euro pe la echipe medii spre mediocre şi în rest pustiu. Contextul îi ajută însă pe cei serioşi pentru că seriozitatea se plăteşte în avans.

Câteva exemple: anul trecut, Liga I din România a încasat 9 milioane de euro din transferurile efectuate, asta cu tot cu cele 5 încasate pe Torje. Spre comparaţie, Liga a treia din Anglia a încasat peste 15 milioane, liga a doua din Uruguay 10 milioane, iar prima divizie din Chile peste 22 de milioane.

De ce vând alţii pe mai mulţi bani decât noi? Probabil prima întrebare logică! Apoi: de ce ar costa un jucător din liga a doua uruguayană mai mult decât Torjinho al nostru? De ce ar costa un ivorian de 16 ani fără niciun meci oficial la vreo echipă de club aproape 2 milioane de euro?

Souleymane Coulibaly abia a împlinit 17 ani. Este ivorian şi a jucat doar pe la echipele de copii şi juniori. A descoperit fotbalul în Italia, acolo unde se refugiase de problemele din ţara natală. A ajuns la Siena Primavera şi a prins un mondial under 17. A marcat 6 goluri în 4 meciuri, iar Tottenham a scos pe loc milionul şi jumătate de lire sterline şi l-a adus la Londra.

Practic, englezii nu au cumpărat ceva. Au luat un posibil cineva. Au riscat pentru că experienţele anterioare cu astfel de jucători au avut happy-end. Ivorienii sunt serioşi. Cresc frumos, se dezvoltă armonios, iar aici nu mă refer la înălţime şi greutate! Lângă talent pun multă multă pasiune şi la fel de multă muncă. Adică sunt serioşi, iar echipele mari din campionatele tari plătesc promisiunea în avans. La fel şi în cazul uruguayenilor, la fel şi cu sârbii. 

Coulibaly nu a debutat încă la echipa mare a lui Tottenham. Deocamdată pune piatră peste piatră pentru o construcţie frumoasă şi înaltă care se cheamă viitor. Nu se vede încă la suprafaţă pentru că a ales să înceapă cu o fundaţie solidă, adică o muncă în orb, deloc aplaudată, dar care îi va servi cândva mai mult decât ar face-o acum un gol în poarta lui Blackburn, să spunem.

Cam în aceeaşi perioadă, în România. Cosmin Matei, 19 ani, a plecat de la Steaua la Astra pe 200.000 de euro. Alexandru Coman, 19 ani, a fost adus la Rapid de la Juventus Bucureşti. Călin Tiut şi Paul Mocan rămân la echipa a doua a lui CFR după un stagiu cu seniorii, iar Sergiu Buş, 18 ani, a plecat gratis la Târgu Mureş. La nivel de campionat în Liga I nu a existat niciun transfer (sosire sau plecare) a vreunui jucător promiţător sub 20 de ani.

Lăsăm concluziile pentru comentariile de mai jos. Am rezervat finalul tot pentru o afirmaţie simplă: în decurs de mai bine de un deceniu, fotbalul românesc underground (echipele de copii şi juniori, academiile de tineret şi marea masă a cluburilor care nu vor vedea vreodată cum arată prima ligă) nu a produs nimic viabil. Echipa de juniori a Sienei a pocnit din degete şi a băgat două milioane în buzunar doar pentru că i-a oferit condiţii de antrenament serioase unui puşti ivorian la fel de serios.

Comenteaza cu Facebook!

Related Posts

• 

  Cota de marketing este noua corelație între valoarea jucătorului și prețul de transfer
  Cota de marketing este noua corelație între valoarea jucătorului și prețul de transfer
• Vedete U21 – viitorul fotbalului, astăzi (V)
  Vedete U21 – viitorul fotbalului, astăzi (V)
• Vedete U21 – viitorul fotbalului, astăzi (IV)
  Vedete U21 – viitorul fotbalului, astăzi (IV)
• Vedete U21 – viitorul fotbalului, astăzi (III)
  Vedete U21 – viitorul fotbalului, astăzi (III)