A plecat la muncă în Italia. A fondat un club de legendă

Căpşunarii prezentului ar trebui să înveţe pe derost povestea lui Herbert Kilpin.

Englezoiul deloc rafinat nu aducea nici la figură şi nici la obiceiuri cu gentlemanii sfârşitului de secol XIX. Se născuse într-o familie numeroasă a unui măcelar anonim. Trăia şi se ghida în viaţă după înstinct şi mai puţin după etichetă.

A jucat fotbal de plăcere pe la echipa unei biserici şi s-a înhămat chiar şi la fondarea unui club al cărui nume nici nu se mai păstrează. Asta pe lângă slujba de zi cu zi de la fabrica de şireturi din localitate. Pe la 1890, fotbaliştii, oricât de talentaţi, nu se plăteau cu un sfert de milion de euro pe săptămână.

La 21 de ani a emigrat în Italia. S-a dus să muncească cu cârca în atelierele textile ale lui Edoardo Bosio. Îşi petrecea timpul liber cu amicii, în crâşmele din Torino dar şi pe terenul de fotbal. Bosio fondase Internazionale Torino, primul club italienesc iar muncitorul din Nottingham devenise primul englez care a jucat peste granita.

Tot la o halbă cu prietenii  a luat o decizie care urma să remodeleze faţa fotbalului, cel pe care îl cunoaştem şi noi în zilele noastre.

Era 1898, Kilpin se stabilise la Milano. Avea 28 de ani dar nu se gândea să renunţe la fotbal. Aşa că l-a luat de mânecă pe amicul Samuel Richard Davies şi a fondat încă un club. Milan Foot-Ball and Cricket Club. De şapte ori câştigător al Ligii Campionilor, cunoscut astăzi ca AC Milan!

Kilpin a fost antrenor jucător în anul de debut iar în cele nouă sezoane petrecute aici a câştigat trei titluri.

Băutura i-a venit de hac destul de repede. Un fel de George Best preistoric, Kilpin a murit la doar 46 de ani din cauza cirozei. A murit sărac şi uitat. Până şi mormântul i s-a pierdut printre bălăriile nordului peninsular.

În anii 90 a fost redescoperit de istoricul spaniol Luigi La Rocca într-o margine a cimitirului municipal din Milano. În 1999, clubul pe care l-a creat i-a plătit o placă funerară pe care măcar să-i scrie numele iar, din 2010, rămăşiţele fondatorului uneia dintre cele mai de succes echipe din istoria fotbalului au fost mutate în celebrul  Famedio din Cimitero Monumentale di Milano, un loc de veci rezervat personalităţilor care au contribuit activ la faima oraşului.