Don't Miss

Wenger a schimbat fotbalul. Îl schimbă fotbalul pe Wenger?

By on 13 august 2012, 15:08
Foto: irishcentral.com

Atunci când specialiştii spun că Wenger a rescris istoria fotbalului din Anglia nu greşesc prea mult. Francezul adus la cârma tunarilor în 1996 nu doar că a obţinut performanţe de top ci a făcut asta în condiţiile pe care singur şi le-a impus. Niciodată în istoria modernă a sportului, mai ales a celui aşezat pe considerente financiare generoase precum în Albion, vreun manager nu a visat să încerce atacul la titlul prin manevrele sinucigaşe ale promovării tinerilor. Wenger nu a făcut altceva decât să multiplice propriul destin, cel care l-a adus la Londra cu eticheta „Arsene Who?” şi transformat în timp în „Arsene Knows” (am detaliat aici). Concret, Wenger a luat cupe şi titluri în Premier League cu banii care altora nu le ajungea nici să retrogradeze. Acum, timpurile par să se fi schimbat iar planeta fotbal asistă cu interes la o altă transformare pe care deocamdată o presupune înainte să o înţeleagă.

În 1998, Wenger a cheltuit 20 de milioane de euro pe transferuri. A luat titlul şi Cupa Angliei. Un an mai târziu, United plătea 19 milioane doar pentru Dwight Yorke şi alte 17 pe Jaap Stam. Asta aşa, ca unitate de măsură pentru o perioadă în care banii nu stăpâneau încă lumea.

În 2002, Wenger a ieşit pe minus 20 de milioane din transferuri. A luat titlul şi Cupa Angliei. În acelaşi an, United dădea doar pe Juan Sebastian Veron peste 42 de milioane.

În 2004, Wenger a făcut probabil singura sa mare, mare investiţie deloc inspirată. A plătit 35 de milioane Sevillei pentru Reyes. A luat totuşi titlul. Era anul în care banii începeau să se termine la rivala din Manchester, cea care dădea totuşi 17 milioane pe un oarecare Ronaldo. Cristiano Ronaldo.

Unde ajungem cu preambulul? Deocamdată la concluzia acceptată de toată lumea, şi anume că Wenger a cheltuit puţin (extrem de puţin dacă luăm în calcul sumele aruncate ulterior pe piată de Chelsea lui Abramovici şi de City-ul arabilor). Arsenal a luat titluri şi cupe cu bani puţini.

Acum un an tunarii chiar au făcut 11 milioane profit după vânzarea lui Fabregas şi Nasri. În 2010 au fost pe plus 20 de milioane după plecarea lui Adebayor şi Kolo Toure la City.

Am ajuns şi la ceea ce trebuie demonstrat. La zvonul care circulă pe la colţ de presă sportivă. Şi anume că 2012 este anul care a pus punct în strategia mizei pe tineret a lui Wenger, exact trademark-ul mandatului de peste un deceniu şi jumătate al francezului la Londra. 2012 ar trebui să însemne o revenire în pluton a lui Arsenal, o dezlegare a visteriei şi o aliniere la strategia cheltuitorilor mari, cei care par să aibă prim planul în cursa pentru trofee.

Cifrele par să confirme zvonul. Wenger a cheltuit peste 40 de milioane în această vară, 20 pe Casorla şi câte 12 pe Giroud şi Podolski, toţi jucători confirmaţi şi departe de prima tinereţe. Asta pe lângă plecările lui Pedro Botelho şi Oguzhan Ozyakup, doi dintre tinerii de la academie pe care ne-am fi aşteptat să-i vedem acum la prima echipă.

Ei bine, deocamdată zvonul rămâne zvon. Wenger nu a cheltuit semnificativ mai mult decât în anii  trecuţi ci doar s-a abţinut să vândă. Profitul sau sumele mici pe minus din trecut au fost realizate pe baza jucătorilor expediaţi în alte zări pe bani grei. Acum Arsenal rămâne în formulă completă şi adaugă un plus de valoare. Ba chiar tinerii pe care îi plâng unii vin la prima echipă, doar că nu ACEI tineri pe care îi aşteptau specialiştii. În noul sezon îi vom vedea pe la prima echipă pe Samir Bihmoutine, Phillip Roberts, Kristoffer Olsson, Reice Charles Cook sau Jordan Wynter, toţi fotbalişti sub 18 ani.

Deocamdată fotbalul nu-l schimbă pe Wenger. Ochelaristul cu ramă subţire doar se adaptează în tăcere şi pregăteşte o revoluţie, încă una dintre cele cu care a luat întreaga lume prin surprindere în trecut. Şi o face cu aceeaşi bani puţini cu care ne-a obişnuit deja!

Comenteaza cu Facebook!

One Comment

  1. Bogdan.Cretu

    13 august 2012, 15:25 at 15:25

    Wenger face ce stie el cel mai bine (si ceea ce l-a consacrat): mentine clubul pe profit si aduce performante cu investitii minime dar cu impact maxim. Cu toate ca a cheltuit ceva bani pentru nume precum Podolski sau Cazorla, aceste investitii sunt absolut necesare pentru a oferi pilonii (de experienta) necesari tinerelor talente pentru a se dezvolta. Sa nu uitam ca Fabregas s-a format langa Gilberto Silva, Clichy si Djourou langa Sol Campbell si Kolo Toure. Pentru ca tinerii de azi sa ajunga top-class echpa avea nevoie de o serie de jucatori cu experienta si valoare. Dar in continuare vom spune „IN ARSENE WE TRUST”!

Comenteaza