Don't Miss

Cota de marketing este noua corelație între valoarea jucătorului și prețul de transfer

By on 24 iulie 2014, 14:14


Începutul a fost timid. Se putea altfel?!?

Willie Groves a costat 100 de lire sterline. Era 1893 iar fotbalistul în cauză, adus la Aston Villa, a împărtășit un destin tragic la doar 38 de ani. A murit de un TBC care la vremea respectivă încă nu avea tratament corespunzător.

Inevitabil, pe parcurs au apărut și micile șmecherii. Cel mai scump transfer din lume în 1928 a fost parafat la o masă pe care paharele cu alcool se goleau cât ai zice pește. Sau cel puțin așa credea partea care vindea. Partea care cumpăra servea doar apă colorată așa că cele 14.000 de lire cerute s-au transformat în doar 3.000 plătite! (povestea, pe larg, aici)

Pe drum, raportul de forțe care corela valoarea jucătorului de banii plătiți pentru transferul său a primit încă un nou termen în ecuație și anume o componentă extrasportivă care generează venituri noi pentru clubul care investește.

AICI am explicat de ce a meritat ca Beckham să încaseze cele 50 de milioane pe an pe care le lua la LA Galaxy. Pe scurt: notorietatea fotbalistului a dat roade în State, audiența în tribune a crescut cu 10.000 de fani/meci, sponsorii au urmat vedeta și au generat bani în plus la buget, iar LA Galaxy a raportat profit (doar 2 alte echipe din MLS mai erau pe plus), în condițiile în care, înainte de sosirea englezului, echipa californiană era binișor pe minus.

Am devenit însă perfect conștienți că un transfer pe bani mulți nu se mai face doar pentru valoarea strict fotbalistică a jucătorului atunci când Realul a dat peste 90 de milioane pe Cristiano Ronaldo.

Conform metro.co.uk, vânzările de tricouri încă din perioada în care superstarul purta numărul 9 pe spate au înregistrat cote fabuloase. Publicaţia britanică vorbeşte despre 1,2 milioane de tricouri doar în Madrid în primul an în care Cristiano a venit în capitala Spaniei. La 120 de euro bucata asta înseamnă cam 147 de milioane de euro. Suma reprezintă încasările concrete şi nu profitul care, pentru club, ar fi undeva în jur de 20%. Adică 30 de milioane de euro pe an doar din tricourile vândute la Madrid. (Legenda tricourilor lui Cristiano Ronaldo)

Și acum ajungem, la fel de telegrafic, în prezent: James Rodriguez, adus pe 80 de milioane de euro de la Monaco, a costat atât nu doar pentru cele 6 goluri marcate la mondiale ci și pentru că studiul de marketing al madrilenilor a dezvăluit că puștiul ar fi o afacere bună din punctul de vedere al vânzărilor de tricouri (banalizez, mai exact din punctul de vedere al interesului stârnit în jurul fenomenului „James Rodriguez” care poate fi convertit în bani).

Ei bine, rezultatul este următorul: la 48 de ore de la transfer, fanii lui Real au cumpărat deja 345.000 de tricouri cu numele fotbalistului pe spate. Ceea ce înseamnă vreo 30 de milioane de euro deja recuperați.

Lansăm și câteva provocări de discuție:

1. nu oricărei echipe îi stă la îndemână să dea lovituri de marketing ci procedeul le aparține doar giganților cu piețe mari de desfacere în rândul fanilor

2. Rodriguez n-ar fi vândut (de acum și până la startul sezonului) nici 30.000 de tricouri dacă ar fi rămas la Monaco, așa că francezii au făcut o afacere foarte bună să vândă în loc să păstreze jucătorul pentru că nu dețineau o bază comercială la fel de mare prin care să-i exploateze momentul de boom în atenția fanilor

3. procesul de evoluție al prețurilor de transfer va continua să crească raportul valorii de marketing al jucătorului iar fotbalul se va transforma din ce în ce mai mult dintr-un sport într-un show (gen wrestling)

Spain Soccer

Comenteaza cu Facebook!

Comenteaza