Foto: fifa.com
Francisco Varallo era ca un părinte matusalemic pentru un fotbal profesionist, deja aflat şi el la vârsta senectuţii. Copiii bătrîni îşi plâng părinţii şi mai bătrâni pentru că nu sunt cu adevărat orfani până când aceştia din urmă nu au plecat pentru totdeauna. L-au plâns şi pe Varallo, singurul jucător în viaţă care prinsese pe teren primul mondial, Uruguay 1930. L-a plâns FIFA, l-au plâns federaţiile sud-americane, Boca şi Gimnasia au declarat zi de doliu, Copa Sudamericana a ţinut şi va ţine în tot sezonul curent câte un minut de reculegere pentru centenarul care a murit pe 30 august. Vestea că Argentina lui Varallo a pierdut finala din ’30 cu Uruguay a avut nevoie de cel puţin o săptămână să înconjoare globul. Moartea fostului fotbalist l-a înconjurat într-o oră. Varallo s-a născut pe vremea vaselor cu abur şi a murit în era digitalizării. Finalistul de la Montevideo avea 100 de ani şi jumătate.
Foto: fifa.com
Un bătrân ajuns în pragul veacului care spune că a plâns de i-a sărit cămaşa de pe el în urmă cu 80 de ani şi că tristeţea din 30 iulie 1930 nu l-a părăsit nici în februarie 2010 este cel puţin ceva neobişnuit. O mână bătrână şi osoasă care îşi pipăie nesigur portetul , iar în poză parcă altcineva: un tânăr în plin fuleu. Un bătrân cu mingea sub picior pe o bancă din parc versus tânărul pieptănat cu cărare, cu tricou de joc deschis până sub piept şi cu privirea limpede. Contrastele pentru care a fost nevoie de zeci de ani s-au regăsit în Francisco Varallo, ultimul supravieţuitor al mondialului de la Montevideo.
Foto: PABLO CUARTEROLO/AFP/Getty Images
Tânărul Francisco a început fotbalul la Gimnasia. Juca fundaş dar tot dădea goluri, aşa că unchiul său i-a sugerat să se reprofileze. A luat un titlu la 19 ani. Boca l-a sunat pe tatăl jucătorului şi i-a oferit 10.000 de pesos. Suficient cât să cumperi o casă în La Plata şi să pui deoparte 7.000, declara la ani distanţă Varallo. Fanii lui Gimnasia nu s-au lăsat uşor şi au bombardat cu pietre locuinţa fotbalistului, dar nu l-au mai putut întoarce din drum. Varallo a plecat la Boca, unde a luat alte 3 campionate. A jucat 210 meciuri în 9 sezoane pentru Boca şi a marcat 181 de goluri. Bătrânul Varallo glumea pe la 95 de ani cu jurnaliştii cărora ar fi putut să le fie străbunic: „Dacă Martin Palermo mă depăşeşte la numărul de goluri marcate, atunci las totul deoparte şi mă reapuc de fotbal!” Palermo are 179 de reuşite în campionat pentru Boca, aşa că Varallo nu a fost nevoit să îşi dea ghetele jos din cui. [1]
Foto: fifa.com
Cu cine s-a înţeles cel mai bine pe teren? „Roberto Cherro a fost cel mai bun partener pentru mine în atac. Am marcat atâtea goluri frumoase împreună. Roberto încerca întotdeauna să îmi paseze mai degrabă mie decât celuilalt atacant, paraguayanul Delfin Benitez Caceres. Din 181 de goluri pe care le-am înscris la Boca 150 i le datorez lui Cherro!” a declarat glumind Varallo în ultimul său interviu.
Foto: fifa.com
A murit bătrân şi împlinit la el acasă în La Plata, a murit la 100 de ani dar a rămas cel mai tânăr finalist al primului mondial din istorie. A venit la turneul final cu vaporul, alături de colegii săi din naţională şi de miile de argentinieni care au luat cu asalt Montevideo. Nu ar fi trebuit să joace deloc. Avea 20 de ani şi era rezerva lui Alejandro Scopelli, dar lucrurile au stat altfel. Înainte de debut (meciul cu Franta de pe 15 iulie 1930) i-a cerut sfatul căpitanului Manuel Ferreira. Ce să facă pe teren? Răspunsul a fost simplu: „Joacă aşa cum ştii tu mai bine!” A jucat 4 meciuri şi a înscris un gol la victoria din grupă, 6-3 în duelul cu Mexic.
en.wikipedia.org
S-a accidentat la genunchi şi a fost cât pe ce să rateze finala. Varallo în interviul acordat site-ului FIFA.com la împlinirea a o sută de ani: „În dimineaţa finalei m-am trezit devreme să văd în ce stare eram după accidentare. M-am gândit că pot să joc, dar era riscant…pe vremea aceea nu existau înlocuiri şi nu îmi puteam pune în pericol echipa. Am strâns din dinţi. Nu aveam cum să ratez un asemenea meci pentru nimic în lume.”[2]
Foto: fifa.com
A jucat şi nu a făcut-o rău deloc. La pauză Argentina conducea cu 2-1. Se jucase până atunci cu mingea adusă chiar de ei. După pauză s-a dat drumul la joc cu balonul uruguayenilor. Aşa era înţelegerea. Gazdele au recuperat şi au trecut la conducere. Uruguay a câştigat finala cu 4-2. Varallo: „Ce-am mai plâns atunci. Şi acum când mă gândesc la ziua aceea sunt furios că nu am reuşit să câştigăm.”
Acelaşi genunchi l-a scos din joc la doar 29 de ani. Din 1940 şi până în 2010 a rămas alături de fotbal fără să se implice în antrenorat. În 1994 a primit Ordinul de Merit de la FIFA. Aceeaşi distincţie i-a fost acordată în 2006 de Federaţia Argentiniană de Fotbal şi de Confederaţia Sud Americană.
Foto: copadomundo.uol.com.br
A trăit liniştit în propria casă din La Plata în care nu a păstrat nicio amintire din vremurile în care juca fotbal. Fiica fostului jucător le-a explicat de ce reporterilor de la FIFA.com: „Tata este extrem de generos. Dacă un jurnalist venea să îl viziteze îi făcea cadou pozele sale. Tricourile le-a dat prietenilor. Nu a păstrat nimic. Când s-a înfiinţat muzeul lui Boca şi l-au întrebat dacă vrea să doneze ceva nu mai avea nimic!”
PRECIZĂRI:
- [1] Golgeterii lui Boca Juniors în era modernă, în campionat şi în toate competiţiile: AICI
- [2] Interviul cu Francisco Varallo, acordat site-ului FIFA.com: AICI
- Scurt documentar al CM Uruguay 1930: AICI
- Necrologul lui Varallo pe FIFA.com: AICI
- Articol din 2005 despre Varallo pe FIFA.com: AICI
- Necrologul lui Varallo pe The Guardian: AICI
