Don't Miss

Ultimul cartuş, depresia. Cum arată viaţa după fotbal

By on 12 martie 2014, 13:31


Fotbaliştii retraşi din activitate duc dorul meciurilor. Niciun secret. Scholes a revenit pe teren la 38 de ani cu această frază pe buze: “toată lumea ştia că am rămas cu gândul aici!” Giggs nu s-a retras încă de frică să nu păţească la fel. După sinuciderea lui Gary Speed a fost deschisă o linie telefonică privată unde foşti jucători, deprimaţi după retragere, puteau suna pentru consiliere psihologică. 10 au făcut acest lucru în prima săptămână.

Depresia este cel mai crunt efect secundar al succesului. Pentru că drumul până în vârf o fi greu, dar mai dificil este să rămâi acolo iar cei care depăşesc punctul de maximum al carierei pot descoperi amărăciunea lui “a fost odată ca niciodată”. Îl simt din plin cum îi loveşte în piept şi îi soarbe ca valul uriaş de pe o plajă pustie.

Pentru că maşinile şi casele şi aplauzele suporterilor pălesc în urmă iar acum rămân doar ei înşişi, faţă în faţă cu un destin desprins parcă din Oscar Wilde.

Dă-i omului o mască şi îţi va spune cine este. Ia-i-o şi poate că nu vei mai descoperi sub ea decât un chip fragil, dospit de amânarea confruntării decisive cu propriul eu.

Ultima statistică publicată de goal.com ne revelă, în cifre, destinul trist care urmează după o carieră de fotbalist:

  • 33% dintre fotbalişti divorţează în maximum un an de la retragerea din activitate
  • 40% îşi epuizează resursele financiare şi îşi declară falimentul personal în maximum cinci ani de la retragere

Şi asta pentru că majoritatea fotbaliştilor nu agaţă ghetele în cui putrezi de bogaţi ci se trezesc rapid într-o lume diferită de a lor iar dacă nu se agaţă din mers de trenul antrenoratului sau de un bussiness care să-i ţină pe linia de plutire nu devin altceva decât nişte pensionari aflaţi la prima tinereţe.


Comenteaza cu Facebook!