Foto: pedigree77.wordpress.com
Anul care a trecut nu prea a lăsat loc de comentarii. Piticuţul argentinian le-a luat faţa tuturor potenţialilor adversari la titlul de cel mai bun fotbalist, iar Balonul de Aur a fost formalitatea prin care Messi şi-a văzut răsplătit efortul de peste an. 2012 şterge totul cu buretele şi aşterne la picioarele supervedetelor o nouă provocare! Continue reading »
Foto: bar-kulan.com
Doi dintre cei mai importanţi manageri din fotbalul mondial s-au aflat pe muche de cuţit săptămâna trecută. Doi vizionari şi-au văzut deciziile contestate de cei care nu ar fi îndrăznit altădată nici să clipească şi ar fi băut pe nerăsuflate din sticla cu otravă întinsă de antrenor, convinşi că este spre binele lor. Doi tehnicieni sobri au ieşit de sub umbrela propriei aure, altădată strălucitoare şi au dat explicaţii, ba chiar au cerut ca ei să fie cei judecaţi şi puşi la zid. A apus epoca lor sau abia a început sub o nouă formă? Continue reading »
- Foto: en.wikipedia.org
Charismatic, metrosexual, slim-face, tot ce trebuie. Luis Figo a impresionat pe teren dar şi afara lui. Îl ajută şi fizionomia dar şi caracterul, unul pe care se mulează perfect o cămaşă albă, descheiată la gât şi un sacou parcă îmbrăcat la întâmplare. A jucat într-o reclamă la colorant de păr pentru bărbaţi în acelaşi timp în care face pe ambasadorul lui Inter Milano în Europa. Figo are aproape 40 de ani şi arată la fel de bine ca pe vremea în care juca fotbal. Cine ar vedea un instantaneu cu fostul galactic la vârsta de 19 ani nu l-ar recunoaşte!
Foto: calcioblog.it
Jose Mourinho nu joacă. Nu a jucat niciodată cu adevărat. Portughezul antrenează. Aşa a făcut şi la returul Realului din Copa del Rey. A câştigat cu 5-1 în duelul cu anonimii de la Ponferradina. La final, schimbul tradiţional de tricouri a marcat un moment inedit, în care până şi Mou a fost solicitat să participe! Continue reading »
Foto: en.wikipedia.org
Zidane a deschis era galactică la Real Madrid. Francezul a sosit pe Bernabeu în 2001 şi a început să câştige trofee cu un club complet schimbată la faţă de Florentino Perez. Muncitor şi strălucitor în acelaşi timp, Zidane a fost repede adoptat de noua sa echipă acolo unde a jucat cinci ani, ultimii şi cei mai strălucitori ai carierei sale. S-a lăsat de fotbal în 2006 dar Realul nu a fost dispus să-l lase să plece, aşa că l-a integrat rapid în rândul celor care se ocupă de imaginea clubului. Zidane e Real pe oriunde aterizează, fie că se pune problema de un turneu de promovare în Asia sau de un meci între veterani! Acum, francezul este consilier al lui Mourinho la prima echipă, şi director sportiv în locul ocupat înaintea sa de Jorge Valdano. A fost cerut în mod special de tehnicianul portughez. Chiar dacă imaginea clubului madrilen şi a fostului jucător se identifică de mai bine de un deceniu, Zidane are şi un mic secret pe care îl ţine ascuns încă din perioada în care juca la Juventus. Continue reading »
Foto: en.wikipedia.org
Diferite până în măduva oaselor! Real şi Barcelona şi-au trăit istoriile în antiteză încă de la înfiinţare, iar acum nu fac altfel. Principiile, oricare au fost ele de-a lungul timpului, se cântăresc acum în bani, iar concluzia este aceeaşi. Real şi Barcelona sunt complet, total diferite!
Foto: essencerestored.com
Real – Barca este mai mult de-un derby. A avut la dispoziţie peste 100 de ani în care să devină tradiţie, dar deja de la prima întâlnire s-au stabilit raporturile de forţe. Primul meci din istoria celor două cluburi a început cu armele pe masă. Realul însemna capitala, monarhia, Barcelona reprezenta Catalunia autonomă, dacă nu schismatică. Războiul Civil a accentuat şi mai mult diferenţele dintre cele două cluburi, iar combatanţii de odinioară şi-au continuat confruntarea prin moştenirea pe care au lăsat-o generaţiilor de după ei. Real sau Barcelona. Niciodată împreună.
Foto: en.wikipedia.org
În Barcelona, naţionalismul nu lasă niciun centimetru pătrat nemarcat de culorile Catalunyei. În schimb, echipa de fotbal a luat fiinţă abia după ce un englez şi un elveţian au mobilizat spiritele din zonă. Madridul dispreţuieşte separatismul provincial al rivalei, dar primul preşedinte al galacticilor s-a născut în Barcelona. Puţini jucători s-au încumetat să treacă dintr-o tabără în alta, iar cei care au făcut-o s-au transformat din idoli în paria, din vedete în ţinte pentru capete de porci! El Clasico se joacă pe teren şi în toată Spania. “Real – Barcelona înseamnă o naţiune ruptă în două!”, spunea Michel Salgado iar vorbele celui care a jucat 10 ani pentru echipa din capitala iberică au fost valabile încă de la primul El Clasico.
Foto: en.wikipedia.org
Se joacă din 1902 şi a ajuns la borna cu numărul 216. Duelul dintre Real Madrid şi Barcelona a încins spiritele de-a lungul vremurilor şi continuă să o facă şi în prezent. Rivalitatea dintre cele două cluburi depăşeşte de departe orice altă încleştare dintre oricare alte echipe din oricare alt campionat. Un Real Madrid – Barcelona se joacă întotdeauna cu pistoalele pe masă, fie că pe teren s-au aflat Messi, Prosinecki, Puskas, Samitier, Hugo Sanchez sau Gento. Întâlnirea dintre galactici şi extratereştri s-a desfăşurat în prezent dar l-a depăşit de fiecare dată în importanţă. Sigur, antrenorii au făcut diferenţa, dar pentru monumentul clădit pe o sută de ani de orgolii un Guardiola, Mourinho, Cruijff sau del Bosque nu înseamnă nimic. Meciul i-a luat în stăpânire şi i-a dominat pe toţi cei implicaţi în el. El Clasico este o poveste iar cei care îl joacă au propria şansa să lase realitatea în urmă şi să facă parte din legendă. Următoarea ocazie, sâmbătă seara!
Foto: fabricadebani.ro
Puţini fotbalişti ajung la statutul de vedetă universală a fotbalului fără să joace în Europa. Maxima recunoaştere vine abia după confirmarea în malaxorul insensibil din Anglia, Spania, Italia sau Germania. Pele este o astfel de excepţie. Brazilianul şi-a făcut veacul la el acasă. S-a născut în orăşelul Três Corações (adică Trei Inimi!) şi a jucat 18 ani pentru Santos, la doar vreo 200 de kilometri depărtare. Maxima nebunie a venit la bătrâneţe: cei doi ani petrecuţi alături de New York Cosmos. În fotbalul modern, Neymar îi calcă pe urme. Niciun alt jucător nu a mai avut parte de atâta mediatizare europeană fără să fi jucat efectiv în Europa. Sigur, tânărul de 19 ani se pregăteşte să îşi facă bagajele cu destinaţia Real Madrid, dar deja presa de pe la noi ne ţine la curent fie şi cu dispoziţia de moment dintr-o dimineaţă cu ploaie a vârfului de atac de la (coincidenţă) Santos!
Foto: realmadrid.com
Cupa României, sezonul 2011/2012. Dincolo de granzii capitalei şi de grupările cu nume din provincie, în optimi a ajuns şi Astra II, echipa secundă a ploieştenilor. O calificare în sferturi nu ar fi chiar aşa o surpriză, mai ales că adversara se cheamă Gaz Metan. Trupa lui Pustai a avut un start de campionat în alb şi negru, victorii mari combinate cu înfrângeri surprinătoare, dar şi o gaură greu de acoperit în ofensivă: fugarul Eric. Alături de Astra II, în competiţie se află şi echipa mare, Astra Ploieşti, iar imaginaţia curge liber: cum ar fi o finală între cele două echipe? Răspunsul este simplu, cam cum a fost ultimul act din Cupa Spaniei, ediţia 1980!
Foto: ziare-pe-net.ro
Treisprezece rămâne cu ghinion. Nu şi pentru un antrenor german. Pentru el, şapte, zece sau chiar doisprezece au fost mai puţin norocoase. Chiar prea puţin norocoase. Să ne închipuim un Guardiola, de exemplu. Ar putea un tehnician care tocmai a câştigat Liga Campionilor să vadă următoarea ediţie a competiţiei doar la televizor? Şi apoi încă una şi încă una? Treisprezece ediţii la rând fără măcar o prezenţă pe bancă într-un meci de Ligă? Pep, sau Mourinho nu au o astfel de problemă. Jupp Heynckes tocmai o depăşeşte.
Loading ...
