Foto: footballqs.com

România era mare fără să ştie. Probabil că asta i-a fost de un real folos la mondialele din 94. Am mers acolo cu coada între picioare, adică exact aşa cum ar fi trebuit să facem, având în vedere grupa cu deja campioana mondială Columbia, prezisă nonşalant de celebrul Pele. Elveţia lui Hodgson. Ţara gazdă în plină creştere de formă. Ai noştri au luat cu asalt Disneylandul, s-au dat în ceştile rotitoare, şi-au pus tichii de Mickey Mouse pe cap şi s-au relaxat. Pur şi simplu nu aveau ce pierde şi chiar nu au avut. Un Hagi din vara americană cu zâmbetul până la urechi cântăreşte cât greutatea în aur a tuturor generaţiilor supărate pe viaţă care i-au succedat. Asta şi pentru că adevăratul număr 10 suferea o transformare inversă atunci când intra pe teren. Bucuria de dinainte îi alimenta concetrarea şi îi hrănea fiecare dribling cu o forţă rar întâlnită până şi la vedetele pur sânge ale fotbalului mondial. A dovedit-o şi în ceea ce avea să fie, poate, cel mai frumos gol românesc la mondiale.

Continue reading »