Doi portughezi tineri, două generaţii diferite, două puncte comune în cartea de vizită. Mourinho a câştigat trofee cu Porto, a scos Chelsea din amorţeală, a dominat cu Inter şi acum încearcă să schimbe imposibilul în Spania şi se pare că reuşeşte, cel puţin în campionat. Villas Boas a crescut în locul lăsat gol de The Special One. A câştigat şi el trofee cu Porto la vârsta la care alţii nu s-au înscris încă la cursurile de antrenori şi a urmat calea spre Londra, deschisă de compatriotul Mourinho. Aici însă se rupe filmul. De ce nu reuşeşte actualul manager să ţină ritmul şi să continue să-şi imite predecesorul? Continue reading »
Fiecare meci începe cu ambele echipe la mijlocul terenului. Strângerile de mâini în şir indian reprezintă o formă de politeţe impusă prin care să fie stimulat spiritul fair play al competiţiei. Într-o lume în care nevoia de victorie scoate la suprafaţă şi comportamente condamnabile, orice gest de apropiere pare mai mult decât salutar. Ne-am obişnuit deja cu această imagine încât duelul din turul patru al Cupei Angliei dintre QPR şi Chelsea a uimit. Niciun fel de strângere de mână, afară de cele clasice dintre arbitri şi căpitani, atunci când se trag la sorţi terenul şi balonul. Continue reading »
Au doar 12 ani dar tocmai au semnat contractul vieţii! Trei fraţi talentaţi la fotbal lasă în urmă pe Luton şi se alătură academiei de excelenţă a lui Chelsea. Abramovici încearcă deja de ani buni să readucă la viaţă nu doar prima echipă a albaştrilor ci şi pepiniera de la tineret. Până acum nu a reuşit mare lucru, subiect pe care l-am abordat în urmă cu un an, AICI. Patronul rus nu a abandonat proiectul iar contractele semnate astăzi aduc în curtea grupării de pe Stanford Bridge cei mai talentaţi puşti ai momentului. Continue reading »

Foto: calcioblog.it
Cu siguranţă, înfrângerea din El Clasico nu i-a picat prea bine. Este un manager orgolios şi nu digeră uşor eşecurile, mai ales într-un sezon care părea să meargă în sfârşit după gustul lui. Realul a capotat lamentabil în faţa Barcelonei chiar pe teren propriu, iar presa din întreaga lume vorbeşte din nou despre lecţia de fotbal pe care Pep Guardiola i-a predat-o rivalului său. Viaţa merge însă înainte iar Mourinho nu are timp de contemplat trecutul. Preferă să se consoleze cu un serial de desene animate în care el este personaj principal. Continue reading »

Foto: soccerstrikes.blogspot.com
Fotbalul anilor 70. Acţiune în marginea terenului, atac pe flanc. De nicăieri, Chopper Harris aruncă un tackling ucigător. Minge şi adversar zboară împreună câţiva metri buni în afara terenului. Aplauze furibunde din tribune. Extrema se ridică, se scutură şi revine resemnată pe teren, arbitrul indică repunere din margine. Fotbalul anilor 2009. Mark Chapman intră criminal la Terry Johnson care proteja o minge tot în marginea terenului. Rezultatul: dublă fractură pentru Johnson, final de carieră dar şi o premieră pentru fotbalul britanic în cazul agresorului!

Foto: tvbistrita.ro
Provincia face legea în fotbalul românesc de patru sezoane. CFR Cluj de două ori, Unirea Urziceni şi Oţelul Galaţi au câştigat ultimele titluri din Liga I. Sunt însă şi capitale mai triste. Unele dintre ele nici măcar nu au vreo reprezentantă în prima divizie a ţării lor, aşa cum a fost cazul Berlinului în sezonul trecut din Bundesliga. O altă capitală a Germaniei, de data aceasta cea federală, conduce topul ruşinii.

- Foto: farmacia-naturii.weblog.ro
Steaguri cu beţe rigide, recipiente din sticlă, obiecte contondente, umbrele, materiale pirotehnice. Doar câteva dintre lucrurile interzise la intrarea pe cam oricare stadion din lume. Fanii nu duc lipsă de inventivitate, iar lista cu obiecte interzise creşte de la o zi la alta. Cluburile din Anglia au trimis vuvuzela în afara tribunei încă dinainte ca mondialele din 2010 să se încheie, de frica unui vacarm care să pună punct celebrelor cântece de galerie. Unul dintre aceste cântece se cheamă ”Ţelină”, o legumă interzisă, din 2007, pe arena lui Chelsea Londra. Continue reading »

Foto: zonalmarking.net
I se spune “Pomul de Crăciun” pentru că aşezarea în teren a jucătorilor arată exact ca un brăduleţ. A fost favorita italienilor, a fost implementată cu succes în Premier League, dar îşi regăseşte originile în Olanda. Este una dintre cele mai versatile aşezări în teren dar a fost blamată întotdeauna pentru tentaţia pe care o oferă: închidere ermetică a jocului după un 1-0 norocos şi un meci fad cu eventuale angajări pentru un vârf de atac pomanagiu. Nimeni nu vine la fotbal să vadă echipe care se apără, iar 4-3-2-1-ul a fost cea mai hulită aşezare în teren pentru o echipă care a luat titlul în Anglia.
Chelsea Londra în albul şi roşul lui Arsenal? Nicio iluzie optică din lume nu ar putea să transforme albastrul clasic în altă combinaţie de culori, mai ales în cazul unui club a cărui poreclă, The Blues, este legată tocmai de cromatica echipamentului. Cândva, băieţii din Londra au sfidat tradiţia.
Campioană dar cu botul pe labe. Câştigătoare de titlu umilită chiar de echipele cu care şi-a disputat campionatul în mod direct. Nu de puţine ori una dintre echipele bucureştene încheia sezonul cu trofeul în braţe dar cu înfrângeri pe linie în faţa concitadinelor şi marilor rivale. Nu peste tot este însă posibil un asemenea lucru.
The Sun a sintetizat ceea ce ştia toată lumea. Manchester United are un manager scoţian foarte zgârcit cu banii, dar extrem de generos în trofee. Diavolii roşii nu figurează în top 10 al plătitoarelor de salarii în lumea sportului dar se descurcă mult mai bine decât Chelsea sau Manchester City, care pompează bani şi recoltează furtună.







