Un eveniment petrecut în octombrie 2011 încă îi bântuie cariera lui John Terry. Căpitanul lui Chelsea şi al naţionalei Angliei a scăpat o înjurătură legată de culoarea lui Anton Ferdinand de la QPR cu ocazia unei încăierări din meciul de campionat. Partida retur a fost prima din istoria Premier League în care cele două echipe nu şi-au dat mâna la centrul terenului, poveste pe care am detaliat-o AICI. Federaţia de la Londra a luat această decizie de teamă ca incidentul mai vechi dintre Terry şi Wayne Bridge să nu se repete şi de data aceasta. Între timp a început şi procesul intentat de fundaşul lui QPR, iar organele de anchetă sportivă ale federaţiei au decis să nu aştepte decizia civilă şi au luat deja măsuri. Continue reading »
Fotbalul, ca oricare altul dintre sporturi, este pentru toată lumea. Universalitatea spiritului de fair play se răsfrânge şi asupra celor fără mâini, fără picioare, fără vedere sau fără auz. Aşa cum Oscar Pistrious a ajuns să alerge la profesionişti pe celebrele sale lamele de oţel, numeroşi fotbalişti s-au impus într-o lume în care pornesc din start cu dezavantajul propriului handicap. Ei sunt primul lor adversar deja dinainte să intre pe teren. Despre o parte dintre cei care au performat cot la cot cu profesioniştii am vorbit AICI. Acum vom încerca să facem drumul invers şi să pătrundem noi în lumea lor. Continue reading »

Foto: contact.az
Arbitrajele sunt contestate peste tot în lume. Aşa a fost şi în finala mondialului din 1966, câştigată de Anglia chiar la ea acasă. Golul care a decis totul s-a marcat în prelungiri, la scorul de 2-2. A fost validat de centralul Gottfied Dienst după ce s-a consultat cu asistentul de la linie, un oarecare arbitru din Azerbaidjan, cu doar două meciuri internaţionale în palmares înaintea turneului final din acel an. Tofik Bahramov a luat o decizie care s-a dovedit ulterior greşită, dar a fost răsplătit cu vârf şi îndesat. Este erou naţional şi a devenit primul arbitru din lume care are o statuie în faţa unui stadion care îi poartă numele! Continue reading »
Britanicii au istoric al greşelilor stânjenitoare. Scoţienii au tipărit timbre care marcau câştigarea titlului mondial din 1978 încă dinaintea startului competiţiei, la care naţionala lor s-a întors acasă imediat după faza grupelor. Acum a venit rândul englezilor să pună în circulaţie o monedă cu temă sportivă, pe care s-a strecurat însă o greşeală de proporţii! Continue reading »
Nu doar Messi sau Cristiano Ronaldo joacă fotbal. Sportul ăsta este al tuturor. Oricine are o minge, câţiva prieteni şi un petec de spaţiu în spatele blocului poate da drumul la o repriză înainte de grătar şi bere. Non League Football din Anglia înseamnă ceva asemănător. Băieţii care duc corespondenţa zilnică şi împart ziarele cumpărate prin abonament se întâlnesc duminica pe la 11 şi evoluează pentru echipa sătucului lor, împotriva pompierilor sau al tipilor de la administraţia locală a vecinilor de comitat. Mai jos, câteva imagini în care putem vedea ce înseamnă fotbalul jucat exclusiv din pasiune. Continue reading »

Foto: gamblingkingz.com
Au inventat şi reinventat fotbalul. Au cei mai dedicaţi şi frumoşi suporteri, au o eleganţă care transcede orice altă competiţie. Au 10.000 de fani în tribune la meciuri de liga a treia. Au cele mai nobile poveşti ale fotbalului, alături de cele mai siropoase telenovele pe care le-a văzut vreodată acest sport. Au totul şi vor să se sinucidă. De jos în sus.

Foto: tekkaus.com
Cum i-ar sta lui Rooney cu cătuşele la mâini şi bătut cu ouă în drum spre locul execuţiei pentru practicarea nepermisă a “fote-ball-ului”? Ţara de origine a jocului i-a fost şi mumă dar şi ciumă. Mai ales ultima, dacă luăm în calcul legi valabile şi astăzi, care, în cazul în care ar fi aplicate, ar transforma fotbalul într-un exerciţiu practicat pe ascuns, iar pe cei care îl joacă în infractori de cea mai j0asă speţă. Continue reading »

Foto: tvbistrita.ro
Provincia face legea în fotbalul românesc de patru sezoane. CFR Cluj de două ori, Unirea Urziceni şi Oţelul Galaţi au câştigat ultimele titluri din Liga I. Sunt însă şi capitale mai triste. Unele dintre ele nici măcar nu au vreo reprezentantă în prima divizie a ţării lor, aşa cum a fost cazul Berlinului în sezonul trecut din Bundesliga. O altă capitală a Germaniei, de data aceasta cea federală, conduce topul ruşinii.

Foto: liverpoolway.co.uk
Fotbalul anilor 60-70 a însemnat vârful de formă pentru Anglia. Gordon Banks, Bobby Moore, Jack şi Bobby Charlton, Alan Ball, Geoff Hurst sau Jimmy Greaves au rămas în istorie nu doar pentru titlul mondial din 1966 ci şi pentru imaginea unui joc de poveste. Tot ce a urmat a crescut la umbra performanţelor unei generaţii cu adevărat de excepţie. Parcursul de vis al fotbalului englez din acel moment şi-a căpătat armura mitică şi a ajuns până în prezent ca un obiect de preţ. Unic, perfect, irepetabil. Nu toţi cei care au trăit clipa pe viu au putut să o pună în valoare pentru ei înşişi, aşa că au rămas pe dinafara legendei. La umbra giganţilor, Ian Callaghan şi-a trăit propria aventură cu naţionala Angliei!

Foto: football.uk.reuters.com
Statisticile condimentează imaginea fotbalului. Pe măsură ce tehnica a evoluat, la fel au făcut şi cifrele din jurul fenomenului. Alături de antrenamentele computerizate ale prezentului stau şi supersiţiile la fel de bine înrădăcinate în contexul zilei de astăzi. Dacă trecutul propunea o pereche de mânuşi purtate până la zdrenţuire drept garanţie a succesului, prezentul scoate din laptop un nou tip de superstiţie, bazată pe calcule cu virgulă. Spre exemplu, campioana din Anglia poate fi cunoscută, cu o marjă de aproximativ 44 procente, încă de la Crăciun.
Anul trecut am detaliat sumele şi modul de împărţire al banilor din drepturi de televizare din Premier League pentru performanţele sezonului precedent. Înainte de startul noului campionat au sosit şi cifrele noi. Englezii au schimbat un pic regula dar păstrează tradiţia. Banii se împart frăţeşte, astfel încât între prima şi ultima clasată există o diferenţă de doar 30 de procente.
Fluviul nord-african şi fotbalul sunt prieteni buni. Băieţii din Khartoum îl admiră în drum spre stadionul lui Al Ahli din capitala Sudanului. Aswan e un centru turistic egiptean, cunoscut în antichitate sub numele de Swenet. Acum, puştii prezentului de pe insula Elefantina trec fluviul cu barca în weekend: nu vor să piardă meciurile lui Aswan FC. Mult mai titratul Zamalek, se chema, iniţial, Kasr-El Nil Club. A rămas şi acum legat de Nil şi de magnificul Cairo, acolo unde joacă pe un stadion de 75.000 de locuri. Nil înseamnă mult pentru fotbal. Inclusiv în Marea Britanie.






