Don't Miss

Spiritul japonez într-un zâmbet catalan

By on 23 ianuarie 2012, 11:34

Foto: haveeru.com.mv

Nimeni nu îşi doreşte catastrofe naturale, chiar dacă ele există şi lovesc uneori fără milă. Printre frică şi moloz se reclădesc case dar şi vise, dacă mai poate exista aşa ceva pentru cei care au pierdut în urgia naturii mai mult decât o locuinţă sau o maşină. Câţiva copii din Japonia ne spun dintr-un zâmbet povestea tragediei unui cutremur devastator, a unui val tsunami care a spălat totul în cale şi a gândurilor pe care au fost obligaţi să le lase în urmă, reci dar niciodată uitate.

Fujita, Kato, Abe sau Ogata şi-au pierdut familiile în tragedia care a lovit Japonia cu câteva luni în urmă. Sunt doar câţiva dintre orfanii din nord-estul arhipelagului nipon care şi-au dus părinţii, fraţii sau bunicii la groapă, asta dacă i-au mai găsit printre dărâmături. Au îngropat lângă ei şi planuri şi speranţe şi un cu totul altfel de viitor decât cel care îi aşteaptă acum.

Nimic nu poate înlocui ceea ce nu mai există, dar sub durerea trecutului se poate înfiripa fie şi un zâmbet timid. Tricoul Barcelonei nu ţine loc de îmbrăţişarea mamei. Nu face nici cât ultima poveste cu samurai spusă de un bunic cu ochii la fel de oblici. Este doar un semn. Un gând bun. Un ecou în lumea care se opreşte cât să se îngrozească în faţa tragediei şi apoi aleargă mai departe. Pique, Iniesta, Messi şi ceilalţi jucători aliniaţi cuminte în spate ştiu prea bine. Lumea se schimbă într-o clipită, iar Fujita, Kato, Abe sau Ogata ar putea să le întindă o mână peste timp, cândva, atunci când fotbalul apune în durerea de genunchi iar bătrâneţea cere un suflet care să poposească la uşa la care ceilalţi au uitat să mai bată.

Barcelona Yokohama

Foto: haveeru.com.mv

Comenteaza cu Facebook!

Comenteaza