Specialiştii şi analiştii de carton

Foto: goal.com

Pare incredibil ca oameni cu greutate în fotbal să se înşele atât de grav atunci când analizează un meci? Nu vorbim despre predicţii ÎNAINTEA partidei. Nu! Pe acelea deja le-au făcut praf în multe ocazii.

Pur şi simplu discutăm despre interpretarea în cuvinte a ceea ce au văzut că s-a întâmplat.

United-Real a generat următorul comentariu halucinant: Ferguson s-a ramolit, joacă standard ce ştie, nu este în stare să inoveze, a fost genial dar e depăşit, cum să nu joci cu Rooney din primul minut?!?

Şi asta în condiţiile în care meciul deja se jucase, atât partea de dinaintea eliminării lui Nani cât şi cea de după.

Ei bine, iată câteva argumente reci şi concrete care vorbesc despre meciul de aseară mai bine decât „specialistul” bun la toate:

• Ferguson a schimbat formaţia atât faţă de meciul tur cât şi faţă de ceea ce joacă de obicei. A ales un 4-2-3-1 cu un Giggs pe care nu-l aştepta nimeni în bandă şi cu Nani, care, până la eliminare, a jucat ireproşabil.
• Meciul retur a fost câştigat tactic de Ferguson. Asta până în momentul eliminării lui Nani. Carrick, Cleverley şi Welbeck au făcut triunghiuri la centrul terenului care au scos din joc axul vertical al lui Real. Xabi Alonso, cel mai important jucător al lui Mourinho, a fost scos complet din joc. Nu a existat pe teren în prima repriză.
• De ce nu a jucat Rooney de la început? Pentru că era nevoie de un puşti care să alerge şi la mijloc şi în apărare şi apoi să vină la susţinere pentru van Persie. Era nevoie de Welbeck, cel care a avut un meci foarte bun.
• Dacă în primul meci Cristiano Ronaldo s-a văzut pe teren, în retur a lipsit cu desăvârşire. A avut parte de un marcaj 1+1 tot meciul şi nu reuşit să-şi pună în valoare calităţile nici chiar atunci când adversarii jucau cu un om mai puţin.

Victoria Realului are două explicaţii, ambele la fel de importante. În primul rând a fost eliminarea lui Nani, apoi vorbim despre geniul celuilalt antrenor de pe teren, singurul din lume cu un palmares pozitiv în duelurile cu Ferguson (16 în total).

Mourinho a reacţionat rapid după ce adversarii au rămas în zece oameni. L-a scos pe Arbeloa şi l-a băgat pe Modric. O schimbare altfel greu de înţeles. Practic aglomera un mijloc de teren şi aşa aglomerat şi renunţa la un fundaş lateral care putea deschide jocul în bandă.

Partic, Mou a rearanjat echipa pe teren: l-a împins pe Khedira în lateral, l-a retras pe Xabi Alonso şi l-a pus pe Modric lângă Ozil. Din 2 mijlocaşi defensivi, Mou a făcut 2 ofensivi şi a încropit un canal de atac lateral prin versatilitatea neamţului Khedira. Şi a făcut asta pentru că urma să aibă posesia şi avea nevoie de mai multe linii perpendiculare pe poarta adversă: iniţial erau 3 (Cristiano, Higuain şi Di Maria), ulterior au devenit 5 (Cristiano, Ozil, Higuain, Modric şi Kaka). Dincolo de golul spectaculos pe care l-a marcat, Modric a furnizat mingi periculoase, inclusiv pe cea pe care Higuain i-a servit-o lui Ronaldo pentru golul doi.