Don't Miss

Semifinale: Germania-Italia 1-2

By on 29 iunie 2012, 12:16
Balotelli a marcat golurile victoriei pentru Italia
Foto: Getty Images

Să rezumăm preview-ul partidei? Doar doi oameni din 60 ar fi pariat pe o victorie italiană în timpul regulamentar de joc. Pur şi simplu era prea greu de crezut că nemţii ar putea pierde chiar dacă tradiţia şi palmaresul se aflau, scriptic, de partea adversarilor. Turneul din 2012 a prins Italia într-un alt scandal cu meciuri trucate în care până şi veteranul din poartă, Gigi Buffon, este suspectat că a greşit intenţionat într-o partidă pe care ar fi pariat prin intermediari. De partea cealaltă, Germania rula fin şi se pregătea să-şi răzbune finala pierdută în 2008 în faţa Spaniei. 

Scandalurile fac bine la spiritul de echipă în tabăra macaronarilor. Prin lege, guvernul de la Roma şi carabinierii vor declanşa, din doi în doi ani, un Totonero (1980), un Calciopoli (2006) sau un Scomessopoli (2010). De fiecare dată a fost de bine pentru azzurri şi culmea, până şi suprapunerea cu turneele finale pare, la rândul ei, aranjată!

Semifinala cu nemţii a început cu handicapul zilelor mai puţine la odihnă şi cu diferenţa dintre cele două loturi şi s-a terminat cu Pirlo şi cu reuşitele lui Mario Balotelli.

Germania a încercat să repete schema din sferturi dar a fost parcă o echipă mai obosită decât adversara. A luat posesia, a dominat în aer, a pasat mai bine, a avut cele mai multe şi mai periculoase ocazii. Şi atât. Sigur, dacă mingea scoasă magistral de Buffon chiar de sub bară ar fi intrat, lucrurile se puteau schimba radical, dar soarta pare să fi îmbrăcat aseară azurul italian.

Judecat la rece, e dificil de înţeles cum de a rezistat flancul încropit cu Balzaretti (cel care a făcut totuşi greşeala de la penalty) în faţa unei şenile germane cu Lahm şi Podolski pe partea sa. E greu de înţeles riscul cu Chiellini, cel mai bun fundaş central, trecut în bandă şi titularizarea în centru a lui Barzagli dar este greu de înţeles doar la prima vedere. Chielini, Barzagli şi Bonucci fac asta des la Juve, aşa au luat titlul. Aşadar a fost o mică înşelătorie a lui Prandelli, cel care a reuşit să anuleze în mare măsură apetitul ofensiv advers prin câteva mutări inspirate.

Cum a jucat Germania? Low a trimis pe teren un singur vârf autentic. A estimat că nu are nevoie de mai mult şi a pierdut. I-a pus lui Mario Gomez o tripletă magică în spate: Podolski-Ozil-Kroos, toţi fotbalişti extrem de ofensivi pe la echipele de club. A crezut că a găsit soluţia să cimenteze şi o defensivă puternică cu doi coordonatori, Khedira şi Schweinsteiger. Jucase aproape la fel şi în sferturi, doar că o făcuse cu rezervele şi a crezut că mutările de acolo îl vor salva şi acum. Când grecii au egalat, Low a schimbat din mers şi a încheiat meciul cu două vârfuri, ambele intrate pe parcurs. A schimbat identic şi acum (doar că Miro Klose a intrat în locul lui Gomez şi nu invers) dar fără succes.

De remarcat paradele lui Buffon, la fel şi instinctul ofensiv al lui Neuer, un portar cu un viitor mare înainte, de remarcat Balotelli care e letal atunci când nu se gândeşte la ale lui, de remarcat Pirlo, cel pe care AC Milan l-a lăsat să plece gratis la Juve acum un an, probabil, indiferent de rezultatul din finală, cel mai bun om al turneului final.

Comenteaza cu Facebook!