Don't Miss

Scoţia, campioană mondială

By on 28 ianuarie 2011, 08:19
Fani Scotieni la meciul nationalei

Foto: news.bbc.co.uk

Nu poţi să te pui cu euforia britanică. Niciodată. De aici au pornit descoperiri istorice. Cu ea la pachet au apărut şi au făcut senzaţie exploratorii, cuceritorii, navigatorii sau inventatorii din Albion. Un principiu pe care nu l-au uitat nici în 1978, anul turneului final din Argentina. Pentru britanici, Scoţia a fost campioană mondială încă dinainte de startul competiţiei şi nu s-au sfiit să marcheze acest eveniment în mod oficial.

Timbru Argentina 1978

Foto: vintagefootball.co.uk

Scoţia a fost singura ţară din insulă care s-a calificat la mondialul din 1978. Euforia s-a propagat de la selecţionerul MacLeod, care declara că se va întoarce din Argentina cel puţin cu o medalie, până la oamenii de rând sau la oficialii din instituţiile de stat.

Naţionala a fost condusă la aeroport şi trimisă în America de Sud cu chiote şi urale de parcă luase deja titlul. Drumul spre aeroportul din Prestwick era înţesat de oameni care se felicitau unii pe alţii şi râdeau deja de şocul pe care îl va avea lumea întreagă după ce scoţienii se vor întoarce acasă cu titlul mondial.

Poşta Regală nu a făcut rabat de la entuziasmul general. Ba chiar a decis să anticipeze evenimentele. A treacut direct la emiterea unui timbru „Scoţia – Campioană Mondială 1978” în valoare de 9 penny. Timbrul a fost imprimat rapid şi distribuit în toate oficiile poştale din ţară.

Foto: postalheritage.org.uk

Rămăsese de îndeplinit doar o bagatelă. Scoţia chiar trebuia să câştige mondialele. Sigur, asta nu s-a întâmplat. Băieţii lui MacLeod s-au întors cu coada între picioare. Scoţia a câştigat cu Olanda, a făcut egal cu Iran şi a pierdut cu Peru. Trei puncte, locul trei, insuficient până şi pentru depăşirea fazei grupelor, ca să nu mai amintim de titlu.

Poşta Regală a luat singura decizie viabilă în această situaţie: a retras pe tăcute  timbrele cu „Scoţia – Campioană Mondială 1978″.

Comenteaza cu Facebook!

10 Comments

  1. Dasci

    28 ianuarie 2011, 10:43 at 10:43

    Mi`au placut mereu scotienii..nu ca fotbalisti,ci prin felul lor de a fi. Nenea Vanea, Dumnezeu sa`l odihneasca`n pace, i`a descris perfect insa,spre rusinea mea, nu`mi amintesc exact in care din carti(cred ca in cea dedicata Italiei Novanta). Spunea ca sunt baieti de viata,nu sunt gomosi ca englezii si ca au fost predecesorii frumoasei echipe a Danemarcei.

  2. gery76

    28 ianuarie 2011, 17:58 at 17:58

    Dasci – Da despre scotieni acelasi Ioan Chirila scria ca-i aseamana lui Tom Sawyer si tot maestrul ii compara cu o banda de petrecareti simpatici care joaca mai mult cu sufletul decat cu mintea amintind un episod foarte haios petrecut la worldcup'78 ,la Mendoza cand copiii hotelierilor au fost foarte bucurosi dupa plecarea delegatiei echipei Scotiei gasind sub paturile jucatorilor scotieni peste 100 de sticlute de whiskey goale aliniate sub paturi .Asta nu arata un profesionism neaparat dar intregea peisajul unei echipe vesele dar extrem de iubite.

  3. alen

    29 ianuarie 2011, 15:59 at 15:59

    gery

    scotienii sunt oameni deosebiti, eu sunt mare fan al acestei natii. N-au avut ei mari succese la nationala dar echipa este la fel de iubita cum era si a noastra in 1994. Un amical al nationalei scotiene cu echipa criatiei m-a prins acolo prin 2008 si am fost uimit cum se umpluse orasul de "kilturi" veniti sa-si sustina nationala din toata scotia. Inchipuieste-ti ca o victorie pe wembley in 1967 este si acum pomenita cu mandrie. Mi-am luat si tricou care evoca acest succes :))

  4. gery76

    29 ianuarie 2011, 18:57 at 18:57

    Asa este Scotia a avut mereu ceva special.in '74 au parasit mondialul fara sa fie invinsi la golaveraj in dauna Yugoslaviei si datorita sentimentalismului antrenorului scotian Willie Ormond care a tinut mortis sa-l foloseasca in primul meci cu Zairul pe legendarul dar in acelasi timp destul de batranul Dennis Law mai mult pentru a-i acorda onoarea de a evolua la un mondial decat pentru forma aratata si astfel Scotia a invins'' doar'' cu 3-0 Zairul in timp ce iugoslavii au invins cu 9-0 acelasi Zair ,e adevarat antrenat tot de un antrenor iugoslav Vidinici.Spunea Ioan Chirila in cartea ''Si noi am fost pe Conte Verde'' despre Scotia mondialului'74:

    ''Echipa lui Billy Bremner a adus o boare marina proaspata in acest campionat mondial pornit pe calea industrializarii,iar Scotia a fost una din putinele echipe care au jucat fara obsesia punctelor si numai cu zambetul pe buze''

Comenteaza