Foto: espncricinfo.com
23 de ani în poartă, dintre care şapte la Rangers. 13 ani la naţională. O poveste de succes marca Andy Goram, un englez serios dar vulcanic, cuminte dar charismatic, dedicat dar cu o viaţă personală de primă pagină în tabloide. Chiar şi porecla primită din partea fanilor a venit fără vreo undă de amuzament sau şmecherie. Lui Goram i se spunea “The Goalie”. Pur şi simplu “Portarul”. Undeva, pe la mijlocul carierei, un eveniment, altfel zguduitor de trist, a demonstrat că în tăria de caracter a lui Andrew Lewis Goram din Bury se află şi o imensă doză de umor. Din cel britanic, bineînţeles.
S-a născut în Anglia dar a ales să reprezinte Scoţia la nivel de echipă naţională. Cu el în poartă, Rangers a luat şapte titluri consecutive. Fără el, albaştrii au început să şchioapete.
A trăit periculos. Într-un imperiu Britanic cu capsa pusă, Andy Goram era prieten fără reţinere cu fanii lui Rangers din Irlanda de Nord. Implicaţiile religioase l-au propulsat pe lista IRA, Armata Republicană Irlandeză, din partea căreia a primit oficial o ameninţare cu moartea.
Foto: freewebs.com
A purtat de capul lui o banderolă neagră în semn de doliu pentru Billy ‘King Rat’ Wright, un cunoscut secesionist irlandez, eufemistic numit loialist al Ullsterului. A fost luat pe sus de poliţie şi dus să dea explicaţii!
A visat întotdeauna la Manchester United. Ca puşti, era nelipsit de pe Old Trafford. Ca portar, visul i s-a împlinit în 2001, atunci când sir Alex Ferguson avea nevoie disperată de un portar de rezervă cu experienţă. Goram a jucat două meciuri în campionat, iar United a luat titlul la 10 puncte distanţă de Arsenal.
A avut trei neveste de care a divorţat cu scandal. A băut şi a fost dat afara chiar şi de la Rangers. După ce s-a lăsat de fotbal şi-a deschis un bar acolo unde povestea liniştit oricui voia să-l asculte cum a incitat personal galeria lui Rangers să strige sloganuri rasiste la adresa lui Pierre van der Hooijdonk, pe vremea când olandezul de culoare juca la Celtic. Toate poveştile sunt relatate în amănunt şi cu savoarea personală a jucătorului în autobiografia sa, numită simplu “The Goalie – My Story”, 15 lire sterline pe Amazon!
Foto: heraldscotland.com
În toată nebunia de fotbal amestecat cu puternice opinii politice, viaţa lui Andy Goram a fost la un pas să o ia razna. În perioada în care câştiga titluri peste titluri în Scoţia, medicul l-a anunţat sec: Andy, ai schizofrenie! Adică demenţă. Adică o boală mintală din cauza căreia apar manifestări psihopatologice majore, halucinaţii, delir, tulburări de gândire, tulburări afective, tulburări de comportament, dezorganizarea personalităţii.
Fanii lui Celtic nu l-au iertat. “Two Andy Gorams, there’s only two Andy Gorams” a fost un cântecel lansat de suporterii alb-verzilor şi care a prins rapid în galerie. Aluzia directă şi cruntă la adresa tulburărilor de personalitate pe care le implică schizofrenia. Reacţia portarului a fost fără replică: colericul, nebunul, agitatul, explozivul Goram s-a dus în faţa celor care îi cântau, i-a salutat şi i-a aplaudat ca pe nişte vechi prieteni.
Boala lui Goram nu l-a impresionat prea mult pe portar. A continuat să joace mai bine de un deceniu şi a rămas la fel. Un englez serios, dar vulcanic, cuminte dar charismatic, dedicat dar cu o viaţă personală de primă pagină în tabloide.
358 vizualizari
Articole pe aceeasi tema:
13 October 2011 at 20:12
Alex, link-ul "Reguli bizare. Trei portari la mondiale" nu mai functioneaza
Andrei(Quote)
13 October 2011 at 20:37
multumesc frumos. o problema de cod. eu il vedeam dar utilizatorii nelogati primeau o pagina alba. l-am inlocuit. din pacate s-au pierdut comentariile!
Alex Buturugeanu(Quote)
13 October 2011 at 20:34
Senzationala povestea lui Andy Goram,unul din ''frumosii nebuni''ai fotbalului mondial,care a fost cerberul ultimei mari echipe scotiene de club Glasgow Rangers-ul anilor 92-93 ,unde alaturi de Ally Mc Coist, Stuart Mc Call,Richard Gough sau ''pletosul''englez Mark Hateley au fost la un pas de a ajunge in finala Ch League.
Pacat ca a fost contemporan cu unul din cei mai mari portari scotieni din istorie Jim Leighton si desi a jucat numeroase meciuri in tricoul Scotiei inclusiv la Euro'96,la mondialele din 86,90,98 ,poarta Scotiei a fost aparata exclusiv de Jim Leighton,desi la worldcup'98 avea vreo 39 de ani,cred ca acesta este singurul regret al unei cariere splendide !
gery76(Quote)
13 October 2011 at 20:52
Unul din cei mai mari portari scotieni, prezent cu nationala Scotiei la mai multe turnee finale CM 1986 si 1990, EURO 1992 si 1996. In acea perioada a avut o lunga si frumoasa rivalitate pentru postul de titular in nationala cu Jim Leighton. A jucat si in Romania de doua ori : o data cu nationala Scotiei in 1991 in preliminariile EURO 1992 Romania- Scotia 1-o si in Liga Campionilor Steaua- Glasgow Rangers 1-0
cldtoma(Quote)
15 October 2011 at 03:35
Mare pacat de aceasta echipa nationala a Scotiei,care mereu a beneficiat de jucatori superbi,in '74 platind tribut subiectivismului selectionerului Willie Ormond care s-a incapatanat sa-l trimita in joc pe veteranul Dennis Law,in ideea de a-i acorda cinstea de a evolua la un mondial,un adevarat simbol al fotbalului scotian,in primul meci cu Zair,iar acest gest poate l-a costat calificarea in grupele semifinale,Scotia invingand doar cu 2-0 si desi a terminat neanvinsa intr-o grupa foarte grea cu Brazilia si Yugoslavia ,a plecat acasa dupa prima faza,in '78 in Argentina cu o trupa superba dar parca prea boema in care straluceau Keny Dalglish-starul lui Liverpool ,varful Jordan sau cheliosul Archie Gemmill au pierdut incredibil la Peru lui Cubillas,Oblitas sau Sotil 1-3 ,portarul peruan ''nebunul'' Quiroga aparand includsiv un penalty al scotienilor,iar apoi au invins surprinzator viitoarea finalista din turneu Olanda lui Resenbrink sau Arie Haan,lipsindu-i un singur gol pentru a merge de asemenea in grupele semifinale,in '82 au jucat iarasi un fotbal spectaculos dar a trebuit sa se incline in clasamentul grupei a 6-a in favoarea extrem de puternicelor echipe ale Braziliei si U.R.S.S-ului desi au jucat un fotbal extrem de atractiv,cu multe golutri-5-2 cu Noua Zeelanda,1-4 cu Brazilia dupa ce au deschis scoprul cu Brazilia prin Narey ,pentru ca apoi sa termine 2-2 cu U.R.S.S dupa un meci splendid,din pacate terminand pe locul 3 in grupa ,insa fiind laudata sincer pentru jocul generos,in '86 -chiar au jucat un fotbal urat -din pacate un mare rol avandu-l Alex Fergusson care desi a beneficiat de o echipa cu multi fotbalisti tehnici precum Archibald,Gordon Strachan sau Paul Mc Stay au abordat meciurile la mica ciupeala,pierzand cu 0-1 la Danemarca,1-2 la R.F.G si un 0-0 rusinos cu Uruguay in ultimul meci desi uruguayenii au evoluat cu un om in minus inca din minutul 1 dupa elimnarea de cartea recordurilor a lui Batista de catre arbitrul francez Joel Qouinou!
In '90 a fost ultima reprezentatie spectaculoasa a Scotiei cand dupa un debut groaznic impotriva echipei Costa-Rica 0-1,un meci in care portarul costarican Canejo a facut minuni impotriva lui Mc Inaly,Mc Stay ,Roy Aitken sau Mo Jonsthon,iar Cayaso dupa o faza la care au participat Jara si Hector Marchena a marcat la singura mare ocazie avuta,a urmat o mare surpriza si Scotia a invins marea favorita Suedia lui Stromberg,Brolin,Hysen,Ravelli sau Limpar starul lui Arsenal cu 2-1 ,ca mai apoi sa piarda extrem de greu in fata Braziliei la limita si iar a plecat dupa primul tur desi din nou a jucat un fotbal generos.
gery76(Quote)
15 October 2011 at 08:46
Si totusi aventura nationalei Scotiei la turneele finale a continuat si in anii '90. la Euro '92 au terminat pe locul 3 o grupa cu Germania, Anglia si Comunitatea Statelor Independente ( fosta URSS), la euro '96 a terminat tot pe locul 3 in grupa, pierzand calificarea in sferturi la golaveraj in fata Olandei. Ultima calificare a fost la CM 1998, dar unde nu a mai stralucit ca altadata obtinand doar un egal cu norvegia intr-o grupa cu Brazilia, Maroc si Norvegia. printre jucatorii reprezentativi pentru anii '90 sau numarat Ally McCoist, legendarul varf al lui Glasgow Rangers, Paul Lambert, castigator cu Borussia Dortmund al Ligii campionilor, Colin Hendry, castigator cu Blackburn rovers al Premier League, Brian McClair, Gordon Durie, Paul McStay, Garry McAllister. Pentru o tara relativ mica, Scotia a avut performante deosebite in fotbal si la nivelul nationalei si la nivelul echipelor de club: Celtic Glasgow castigand Cupa Campionilor Europeni in 1967 intrerupand seria marelui Internazionale al lui Herrera, Aberdeen castigatoare a cupei Cupelor in 1983 cand condusi de Alex Ferguson au invins in finala pe Real Madrid, Glasgow Rangers castigatori si ei ai Cupei Cupelor in 1972
cldtoma(Quote)
15 October 2011 at 18:10
Foarte frumoase amintirile prezentate de tine mai sus,mi-aduc aminte si cred ca multi dintre cei care nu mai sunt asa de tineri,si-aduc aminte de un meci incredibil la Euro'92 Germania-Scotia 2-0 ,un meci in ciuda scorului foarte echilibrat ,un adevarat turnir,in care forta fizica a primat, un adevarat duel al barbatilor adevarati si desi nu mi-am ascuns niciodata simpatia fata de nemti,la acel meci nu puteai sa nu admiri tenacitatea si spiritul de luptatori al scotienilor.
Meciul s-a incheiat ca la corida cu 4 fotbalisti ce au avut nevoie de copci la cap dupa dueluri aprige cei mai afectati fiind Guido Buchwald si David Mc Pherson ,dar si Guogh si Effenberg au iesit serios afectati!
La acel turneu final Euro'92 Germania a profitat din plin de fair-play-ul scotian ,cand desi eliminati inaintea ultimilor meciuri din grupa Scotia a invins C.S.I cu 3-0 desi ex-sovieticii aveau nevoie de un simplu egal ,mai ales ca Olanda invinsese Germania cu 3-1,iar astfel Germania a ajuns in semifinale,iar apoi in finala!
gery76(Quote)
Pingback: Fotbal pe teren oval. Povestea jucătorilor cu mai mult de un talent | Istoria Fotbalului
Pingback: Lionel Messi a semnat cu Angers