Don't Miss

Schimbătorii de nume. Povestea clubului cu trecut dar fără prea mult istoric

By on 7 octombrie 2012, 13:11
Foto: Getty Images Europe

Leyton Orient! Vă spune ceva?!? Acolo joacă Yilmaz Aksoy, dar nici asta nu ar trebui să însemne mare lucru. Turcul are doar 18 ani. Nici istoric, nici trecut, doar un împrumut la Welling United. De Kevin Lisbie aţi auzit doar dacă sunteţi fani ai lui Charlton United. Internaţionalul jamaican a jucat acolo, în Premier League. Acum a îmbătrânit şi s-a retras spre divizia a treia. Mult trecut, ceva istoric. Aşadar, Leyton nu e cine ştie ce mare echipă. Dar asta nu înseamnă că nu are planuri să devină una uriaşă!

Deocamdată duce 126 de ani în spate dintre care doar unul singur petrecut pe prima scenă a fotbalului englez, şi acela foarte, foarte departe în trecut.

Leyton se chema Eagle Cricket Club pe vremea în care Wyatt Earp, Doc Holliday şi fraţii Clanton se împuşcau pe bune în ceea ce a rămas în legenda Vestului Sălbatic sub numele de „Shootout at OK Corral”.

A devenit Orient Football Club în anul în care William Bundy inventa celebrul ceas de pontaj cu cartonaş perforant, cel rămas în uz prin fabricile din întreaga lume până în vremurile de apoi.

S-a transformat în Clapton Orient chiar atunci când Spania declara război Statelor Unite. Vi-i închipuiţi pe spanioli cu intenţii războinice la adresa americanilor?!? Ei bine, a fost odată ca niciodată când ibericii erau imperiu iar coloniştii, doar o naţiune fragilă, aflată la început de drum.

A purtat prima dată numele de Leyton Orient în toamna friguroasă în care Hitler şi-a strâns generalii şi le-a transmis discret: „băieţi, mergem la război!”

S-au gândit că un apelativ scurt ar fi mai de efect aşa că au devenit Orient. Doar Orient. Era pe vremea în care Indira Ghandi era aleasă premier în India iar Martin Luther King, Jr suna deşteptarea negrilor prin celebrele sale adunări de la Chicago.

A revenit la precedentul nume, Leyton Orient, în anul în care avionul experimental Voiager a efectuat primul ocol al pământului fără să realimenteze şi a rămas aşa până în acum.

Aşadar, multe schimbări şi puţine realizări pentru gruparea anonimă din suburbiile londoneze pe parcursul a 126 de ani în care istoria şi-a dezvăluit unele dintre cele mai mari epopei ale modernităţii.

Barry Hearn, preşedintele actual al clubului, vrea să schimbe totul. Leyton Orient joacă pe Brisbane Road, un stadion de 9.000 de locuri. Are o medie de 3-4.000 de fani în tribune. Dacă îi iese figura, Hearn va muta gruparea pe care o conduce pe stadionul olimpic din Londra, o arenă pe care încap peste 80.000 de spectatori. Tocmai a încheiat un parteneriat prin care să închirieze locaţia alături de West Ham.

De ce ar vrea un club cu câţiva fani să joace pe un stadion în care e suficient loc pentru echivalentul unui oraş de provincie? Pentru că vrea să crească şi să se facă mare. Hearn vrea să ducă media de suporteri la meciurile echipei sale undeva pe la 30.000. Şi-a stabilit şi publicul ţintă şi va oferi pentru început bilete gratis, pe de o parte copiilor şi studenţilor, pe de alta celor din forţele armate. A declarat deja că nu vrea să facă bani din fotbal pe termen scurt şi probabil că-l putem crede. Din balanţa financiară a clubului, doar unul din ultimii 19 ani (cu Hearn la cârmă) este pe plus.

Ah, da! Am uitat un amănunt! Tot în cadrul schimbărilor gândite de Hearn, Leyton Orient îşi va schimba din nou numele. Se va chema London Orient, iar asta se va întâmpla chiar din anul în care Facebook a depăşit pentru prima dată un miliard de utilizatori!

Va fi primul club de la fondarea Football League (1888) care va avea numele capitalei insulare ca titulatură şi nu ca oraş de provenienţă. În acest moment, drepturile de televizare încasate de Leyton Orient se ridică la un pic peste 1 milion de euro pe an (în Premier League, suma este undeva în jur de 40-60 de milioane).

Istoria nu înseamnă doar trecut. E viitorul care aşteaptă să fie modelat de cei cu iniţiativă, cu idei şi cu un pic de curaj. Dacă Hearn şi ai lui vor face ceva demn de ţinut minte vor afla cei care vor consemna întâmplările trecutului, undeva peste alţi 126 de ani!

Comenteaza cu Facebook!

2 Comments

  1. gery76

    8 octombrie 2012, 03:23 at 03:23

    -Super tare articolul,Alex,poate avea soarta lui P.S.G , unul din cluburile destul de tinere ale Frantei ,totusi cu un palmares impresionant,chiar un F.C.Copenhaga[ devenita trupa forte in Danemarca,desi vechimea este una destul de recenta sau Hoffenheim,un club dintr-un satuc german ,care aduna totusi la meciuri 30.000 de oameni din toate suburbiile,cum ai scris si tu intr-un articol,chiar daca nu foarte recent]cluburi relativ noi ,cu rezultate imediate consistente sau sa aiba soarta lui Matra Racing Paris ,club la jumatatea anilor ’80 la care fusesera transferati jucatori imensi precum Francescoli ,Littbarski sau Olmeta ,insa ce s-a dovedit doar o ”cometa” in lumea fotbalului.

  2. Cosmin

    8 octombrie 2012, 11:35 at 11:35

    Sa nu uitam ca la Leyton, viitoare London Orient a jucat si Romanul, Adrian Patulea, actualmente jucator in Liga1 la CSMS Iasi.

Comenteaza