Don't Miss

Roşu, alb şi verde. De ce joacă Italia în albastru?

By on 15 iulie 2014, 11:20


Culorile echipamentelor de joc pentru echipele naţionale reflectă în mare măsură drapelul fiecărei ţări în parte. Albul cu roşu al englezilor, albastrul francezilor, galbenul românesc, toate au devenit mărci înregistrate indiferent de evoluţia modelului sau de firma producătoare şi au la bază mândria naţională. Şi albastrul italian a intrat în istorie. Chiar şi porecla echipei, „gli azzurri”, face referire la această culoare. Paradoxul vine de la tricolorul peninsularilor. Roşu, alb şi verde. Cu însemne sau simplu, aşa a fost dintotdeauna. Şi-atunci de ce joacă Italia în albastru?

Povestea albastrului azur pe care îl foloseşte nu doar naţionala de fotbal a Italiei ci cam toate disciplinele de echipă ale peninsularilor vine tot din istorie şi are legătură mai puţin cu drapelul şi mai mult cu o mândrie pe care politica a detronat-o, dar sportul nu a lăsat să-i fie furată.

Azurul este culoarea distinctivă a casei de Savoia, a cărei tradiție acoperă ultimele zece secole din istoria vestică. Regi în Spania, Croaţia, Sardinia şi chiar Etiopia, plus 85 de ani de dominaţie în regatul italian unit sunt doar câteva dintre realizările uneia dintre cele mai nobile caste conducătoare din Europa.

Singura legătură dintre azurul din Savoia şi drapelul Italiei sunt panglicile blazonului alb-roşu care a figurat pe steag până în 1946, anul în care Italia a renunţat la monarhie şi a devenit republică. Azurul din Savoia a fost adoptat în secolul XIX şi în fotbal şi acolo a rămas, chiar dacă regii au devenit doar o amintire a trecutului iar despre regii de altădată se vorbește acum doar pe la orele de istorie.

Great_coat_of_arms_of_the_king_of_italy_(1890-1946)

Foto: en.wikipedia.org

 

Comenteaza cu Facebook!