Don't Miss

Rooney vs van Persie din perspectiva managerilor

By on 29 iulie 2012, 12:58


robin-van-persie-04

Foto: goal.com

Arsenal şi Manchester United au doi titani pe banca tehnică şi doi jucători simbol în primul unsprezece. Tunarii se află la doar un pas să-şi piardă vedeta. După dezertarea lui Fabregas, probabila plecare a lui van Persie ar putea fi destul de greu de digerat. Fanii sunt primii nemulţumiţi, iar clubul ar putea returna preţul abonamentelor către suporterii nemulţumiţi, la fel cum s-a întâmplat recent la AC Milan, după plecările lui Ibra şi Thiago Silva. Aceasta ar fi însă cea mai mică dintre problemele lui Wenger. Francezul se uită cu jind în curtea rivalului Ferguson care a reuşit să rezolve o problemă similară într-un moment în care nici United nu o ducea strălucit cu banii.

2010. Rooney se întoarce de la Mondiale şi anunţă că pleacă. Anunţul a fost suficient de sec încât să pună în mişcare marile cluburi ale Europei, dornice de o achiziţie la care altfel nu ar fi sperat.

Sir Alex nu a ţinut vreodată pe cineva cu forţa. Ba chiar a îndepărat jucători emblematici care nu se mai regăseau în proiectele sale. A început cu Norman Whiteside, cel mai tânăr jucător de la un turneu final, pe care l-a pus pe liber imediat ce a venit la United, acum mai bine de două decenii şi jumătate. Norman bea, iar managerului nu-i prea plăceau beţivii. Au urmat Beckham, Nistelrooy, Keane sau Staam, toţi plecaţi în momente de maximum al carierei din varii motive, unele chiar deloc fotbalistice.

Aşadar, acum doi ani, aşteptam cu toţii ca Ferguson să încaseze de pe urma vedetei nemulţumite. În schimb, a făcut ceva  mai puţin aşteptat. L-a luat deoparte pe jucător şi l-a convins urgent să semneze prelungirea pe cinci ani a contractului. 250 de mii de lire sterline pe săptămână, 60 de milioane până la finalul înţelegerii.

De ce a făcut asta? Sir Alex ştia foarte bine că actuala generaţie a lui United este una dintre cele mai slabe de când a sosit în Manchester, iar Rooney, oricât de blamat uneori, reprezenta (şi o face şi acum) o mare parte din forţa ofensivă dar şi constructivă a echipei. A preferat să-şi păstreze fotbalistul emblemă iar suma menţionată mai sus este oricum mai mică decât cea pe care ar fi fost apoi obligat să o investească în transferuri şi salarii pentru acoperirea locului lăsat gol.

Ce a obţinut Ferguson după o astfel de mutare? Un titlu şi un loc secund cu o echipă la zeci de ani lumină depărtare de generaţiile pe care le-a crescut în trecut. E suficient să ne gândim că un Carrick devenise piesă de bază la mijlocul terenului ca să evaluăm profunzimea problemei.

2012. Wenger se află în faţa aceleiaşi dileme. Cu van Persie şi un lot subţire a scos un loc trei în precedenta ediţie de campionat. Practic a înfăptuit o minune aproape la fel de mare ca cea din perioada sezoanelor de glorie cu titlu şi cupă dacă ne gândim doar la natura investiţiilor făcute de celelalte echipe în mercato-ul de dinaintea sezonului: Arsenal a fost pe plus 13 milioane, în timp ce Manchester City a raportat 65 de milioane deficit, Liverpool minus 42 de milioane sau chiar QPR, salvată de la retrogradare în ultima etapă, minus 24 de milioane.

Acum van Persie vrea să plece iar Wenger şi-ar dori să poată face precum Ferguson în urmă cu doi ani. Ştie că van Persie merită un contract similar cu Rooney dar ştie şi că nu-i poate oferi cealaltă garanţie pe care o vrea olandezul. Trofeele pe care şi le doreşte fotbalistul au şanse mici să ajungă din nou în curtea tunarilor. Trăim în vremea în care banii dictează legea şi cumpără aproape orice, iar Wenger nu dispune de resursele adversarilor.

Comenteaza cu Facebook!

Comenteaza