Don't Miss

Rooney. Noul Lothar Matthaus

By on 20 mai 2012, 13:39


Rooney

Foto: AP

Despre fosta legendă a fotbalului german se spune că a fost un jucător versatil. Matthaus a apărut în fotbal ca atacant şi nu şi-a pierdut niciodată simţul porţii. A coborât rapid în linia mediană iar finalul de carieră l-a regăsit ca libero, ultimul mare „sweeper” din istoria fotbalului. Wayne Rooney este atacant. Unul bine clădit, puternic şi de temut în faţa porţilor adverse. Chiar dacă are aproape un deceniu în Premier League, vârful lui United încă nu a împlinit 27 de ani. Ultimele două sezoane au adus o schimbare în jocul lui Rooney, una care poate fi foarte uşor trecută cu vederea mai ales că numărul de goluri înscrise  ale fotbalistului este mai ridicat ca niciodată.

Adaptarea este cheia succesului nu doar în sport ci şi în viaţă. Să ne gândim la mamuţii lânoşi sau la dinozauri şi este suficient să ne dăm seama unde duce incapacitatea de a ţine pasul cu vremurile.

Păstrând proporţiile şi jucătorii trebuie să se adapteze condiţiilor din fotbalul care se schimbă sub ochii noştri. Pentru o ilustrare simplă a diferenţelor din joc este suficient să priviţi câteva minute din finalele mondialelor 1966, 1994 şi 2010. O altă observaţie care decurge de aici este accelerarea schimbării. Prezentul s-a prăbuşit peste noi cu  un val imens de inovaţii.

Revenim la Rooney. Fotbalul din 2002, anul în care puştiul debuta la Everton, arăta altfel. Era suficient loc pentru toată lumea iar un atacant mai bondoc şi fără prea mare viteză se putea descurca de minune în faţa porţilor adverse.

Ultimul deceniu a specializat la maximum posturile de pe teren. Pe unele le-a dus cu fanfara la groapă iar altora le-a conferit atribute noi. În atac se caută viteză dribling şi demarcare, se caută oamenii-turn care să rivalizeze cu fundaşii gigant, iar Rooney, devenit între timp omul numărul unu al lui United, a simţit că soarta dinozaurilor bate la uşă.

Reinventarea este cel mai dificil lucru din fotbal. Puţini reuşesc să o pună în aplicare. Instinctul de conservare şi experienţa trecutului par să le sape deja drumul şi în viitor.

Rooney însă a fost diferit, iar cifrele vorbesc pentru el.

Sezonul care tocmai s-a încheiat a fost unul fericit pentru atacantul lui United în plan personal: 34 de goluri în 44 de meciuri, maximum de reuşite în deceniul care l-a regăsit pe teren. Şi asta nu din postura de vârf autentic.

[ddet HARTĂ: UNDE SE AFLĂ ROONEY PE TEREN ÎNAINTE ŞI DUPĂ TRANSFORMARE]

Rooney-heat-maps

Foto: iveuploads.s3.amazonaws.com

[/ddet]

Rooney i-a cedat locul lui Welbeck, mult mai rapid şi mai combinativ dintr-o singură atingere, şi a coborât în linia mediană. Schimbarea a fost foarte uşor de sesizat în duelul cu Sunderland din tur, atunci când a făcut cuplu la mijloc cu Fletcher. Remodelarea lui Rooney a continuat să se releve, ba chiar să prindă un contur pe care nimeni nu l-ar fi bănuit: Wayne-playmakerul, Wayne-mijlocaşul box-to-box, cel care aleagră din propria jumătate până în careul advers. Cifrele vorbesc şi ele despre schimbarea care s-a petrecut cu jucătorul lui United: în campionatele trecute, Rooney era surprins cam de 2-3 ori în poziţie de offside pe meci. În 2011/12, a fost semnaliyat în offside de 4 ori în primele 31 de etape.

Cele 34 de goluri marcate ne captează atenţia, dar ele nu sunt tot. Rooney a dat, în medie, 51 de pase pe meci (de peste 2 ori mai mult decât un atacant clasic), inclusiv 5,5 mingi lungi (centrări pentru vârfuri sau angajări pe laterale de care sunt responsabili mijlocaşii) iar în plus a avut 18 tacklinguri, 15 intercepţii şi 19 mingi respinse. Niciun atacant veritabil nu urcă măcar spre o treime dintre aceste cifre.

Concluzia este simplă. Un atacant standard s-a transformat sub ochii noştri într-un mijlocaş cu aport defensiv deloc de neglijat şi a continuat să marcheze la fel de mult ca şi până acum. Şi asta în decurs de un sezon şi jumătate. Rooney a evitat extincţia. A lăsat dinozaurii în urmă şi are viitorul asigurat. Cel puţin o vreme, până când progresul fotbalului îl va prinde iarăşi din urmă.

Dacă tot i-am comparat transformarea cu cea a lui Matthaus, să mergem până la capăt: îl vede cineva pe Rooney la 30 de ani ca dirijor al defensivei?!?

PS: nu uitaţi să votaţi!

[poll id=”2″]

Comenteaza cu Facebook!

2 Comments

  1. In spiritul fotbalului

    20 mai 2012, 14:47 at 14:47

    Sa-l vedem la Euro pe ce post joaca si cat de departe vor ajunge englezii…

  2. gery76

    21 mai 2012, 01:53 at 01:53

    -Desi dupa meciul de aseara al lui Bayern,n-am mancat nimic,n-am nici un chef de fotbal ,n-am vazut nici un meci de azi desi i-am luat pe Napoli la pariuri si am vazut ca am castigat,supararea nu-mi poate trece asa de usor,a fost o seara groaznica pentru mine,dar tin sa-ti multumesc Alex Buturugeanu pentru acest articol care-l omagiaza indirect pe Lothar Matthaus,articol ce-mi readuce aminte ca practic copilaria mea si adolescenta ,mi-a fost marcata de acest fotbalist fabulos ,fantastic ca mijlocas ofensiv ,dar si defensiv, primul meci fiind la Euro’84 cand era un fotbalist mutat de Jupp Derwall pe orice post simtea ca este deficitar la mijlocul terenului ,in meciul cu Romania de la Euro’84,jucand excelent ,ba intrand si intr-un mic clinci cu Coras,apoi dupa venirea lui Beckenbauer ,in urma acelui Euro’84 dezastruos,Matthaus a devenit regizorul nationalei Germaniei,incet ,incet rolul sa devenind unul de creatie in conceptia lui ”Kaiser”Franz.
    – Prima mare competitie, la care si-a dovedit pe deplin valoarea senzationala a fost la Mexico’86 ,unde intr-o nationala extrem de imbatranita .Matthaus ,a fost pata de valoare ,factorul decisiv in calificarea cu chiu cu vai a R.F.Germania in finala worldcup’86 ,mai ales in meciul cu Maroc din optimi pe o caldura insuportabila ,Lothar inscriind un gol fabulos lui Badou Zaki,care pana la acel meci fusese declarat un portar inexpugnabil,insa Matthaus l-a torpilat in minutul ’89 cu un sut de la ”doar”30 de metri,a urmat greaseala lui Beckenbauer,singura din cariera de antrenor,aceea de a-l marca om la om pe Maradona in finala cu Argentina ,meci in care chiar l-a anihilat pe marele Diego ,insa a produs Germaniei o mare gaura la mijloc ,fiindca in lipsa lui Matthaus la mijloc ,in situatia de a coordona ,mijlocul german a fost unul strict liniar ,fara pic de creativitate!
    -A urmat Euro”88,unde Beckenbauer a incercat un schimb de generatii,renuntand la Schumacher-portarul legenda,Peter Briegel-fundasul tanc,Karl-Heinz Forster,fundaul central de-o mobilitate fantastica,Felix Magath,mijlocas extrem de tehnic dar foarte lent,,Rummenigge -fotbalist magic ,dar din care ramasese doar numele, Klaus Allofs -destul de dificil in raport cu grupul si in jurul lui Lothar Matthaus a format o echipa extrem de ofensiva ,cu un fotbal atipic fotbalului german,adica bazat pe tehnica ,dinamism si improvizatie in zona lui 16 m ,toate aceste atuuri fiin mari surprize pentru adversari ,chiar daca in ’88 pe propriul teren n-au iesit in prim-plan,la Italia ’90 -Matthaus si compania au jucat un fotbal de mare valoare ,la finalul competitie,i Matthaus ducandu-si echipa R.F.Germania la telul suprem si anume castigarea titlului mondial ,iar pentru Lothar ”balonul de aur” in acelasi an.
    -Mai tarziu dupa ruperea de ligamente din iarna lui ’91,Matthaus a trecut ca libero,a pierdut Euro’92 din cauza accidentarii,insa a mai evoluat fantastic ca libero pana in vara luyi 200 la 39-40 de ani!

Comenteaza