De obicei se ridică la miliarde de dolari. Infrastructură, stadioane, securitate, tot tacâmul. Atunci când turneul final este organizat prin vreo țară ca Brazilia putem adăuga la costuri și oarece proteste ale băștinașilor dezrădăcinați pentru ca pe vatra satului lor milenar să se ridice vreun hotel modern.
Iar atunci când vorbim de Qatar 2022, adăugăm ceva din jertfa piramidelor de pe vremuri. Acolo, muncitorii trăiesc în cămăruțe mai mici decât celulele din închisori, mănâncă pe apucate și muncesc la peste 40 de grade celsius.
International Trade Union Confederation a anunțat că, până acum, pe șantierele viitorului mondial au murit deja peste 1.200 de muncitori iar până la finalul lucrărilor, cifra ar putea urca chiar către 5.000 de suflete. Paradoxal, dacă stăm să consultăm statisticile: Qatar este cea mai bogată țară din lume după media venitului pe cap de locuitor.
600.000 de muncitori ridică stadioanele care se vor umple de fani gata să-l aclame pe Messi, dacă argentinianul va mai juca fotbal la 36 de ani. Majoritatea sunt imigranți din Bangladesh, Liban, India și alte țări cu populație săracă. Cu toții intră sub jurisdicția kafala, care leagă angajatul de angajator oarecum similar sistemului sclavagist de acum câteva secole. Patronul decide soarta angajatului, când și dacă acesta este plătit și, în multe dintre cazuri, actele celui venit să-și vândă priceperea în schimbul galbenilor sunători rămân în posesia angajatorului.
Pentru o imagine sănătoasă de ansamblu: aceeași International Trade Union Confederation a anunțat că înainte de CM 2010 din Africa de Sud au murit 2 muncitori iar sacrificiul uman pentru mondialele care se vor disputa în această vară în Brazilia se ridică la 7 persoane (detalii în The Washington Post).
