Foto: top-footballer.com
Memorialul Bell-Ziadie promovează fotbalul într-o ţară în care “iarba” şi mişcarea Rastafari au impus stilul de viaţă. În Jamaica, sportul supravieţuieşte sub o formă relaxată, departe de rigurozitatea nemţilor sau de pasiunea latină, iar performanţa are o cu totul altă unitate de măsură. Slow-life-ul din Caraibe a învăluit comod şi fotbalul, care nu a scos capul din anonimat şi se simte bine aşa cum este. Câţiva nebuni simpatici vor să-i aplice însă electroşocuri şi apoi să vadă ce se întâmplă.
De un sfert de secol, memorialul Bell-Ziadie îşi propune să trezească din somn fosta colonie britanică. Şase echipe invitate la un turneu de la care nu lipsesc nici vedetele. Suporteri atraşi de numele invitaţilor de onoare. Bani pentru un scop caritabil, dar în primu rând, o pasiune care se vrea trezită, măcar o dată pe an.
În 2001, Diego Armando Maradona a ţinut capul de afiş al competiţiei. Cel puţin pe afiş. Organizatorii s-au înţeles cu fostul internaţional argentinian şi au început să vândă bilete, 11 dolari bucata!
Foto: STAFF/AFP/Getty Images
Maradona se afla însă în Cuba şi se lupta cu proprii demoni. Dependenţa de cocaină. Agentul Guillermo Coppola i-a anunţat pe jamaicani că El Pibe D’Oro nu poate onora invitaţia pentru că echipa de medici de la Havana i-a interzis să urce în avion.
Cei 1.200 de spectatori sosiţi pe Emmett Park cu gândul la campionul mondial au primit vestea chiar în tribune, iar nemulţumirea lor a fost atât de violentă încât preşedintele comitetului de organizare, Clive “Busy” Campbell, a anunţat pe loc şi metoda de compensare: ghişeele stadionului vor returna fanilor 80% din preţul biletelor.
Cu Maradona, 11 dolari, fără Maradona, 2 dolari!
179 vizualizari
Articole pe aceeasi tema:
12 October 2011 at 18:02
Poza de jos mi-e foarte draga fiindca este identica cu cea din propria-mi colectie de abtibilduri si tin minte ca in '86 copil fiind, dupa un drum la Severin[erau 80 km de la mine din oras] intr-o duminica impreuna cu parintii,mi-am cheltuit toata pusculita pe vreo cateva zeci de plicuri, am uitat si de guma Baltazar si de cutiutele cu crema de ciocolata de la sarbi,caci abtibildurile erau la jumatate de pret fata de acasa si l-am nimerit pe Maradona de doua ori,pe unul l-am oprit si-l am si acum iar pe al doilea am luat 25 de abtibilduri ce-mi lipseau la schimb cu Maradona.
Prima poza insa cu Maradona nu-mi mai aduce amintiri placute, desi pentru mine ramane detasat cel mai mare fotbalist pe care l-a dat acest minunat sport care este fotbalul.
Momentul in care Diego a ridicat trofeul m-a mahnit foarte mult la vremea aceea,fiindca eu am deschis ochii in fotbalul mare cu Bayern-ul lui Breitner si Rummenigge care i-au dat un 2-0 scurt Stiintei chiar la Craiova,acela fiind primul meci vazut pe viu si desi foarte mic,mi-au ramas nemtii ca favoriti mereu!
gery76(Quote)