Piramida, „metoda” şi singurul antrenor care a câştigat două titluri mondiale

Cruijff a remodelat fotbalul. Guradiola i-a adăugat explozia. Mourinho l-a înfundat în tranşee. Galeria numelor mari tinde să se conformeze la regula generală a universului: acolo unde se aşterne praful nu vine să-l mai şteargă nimeni niciodată. Să zicem că amintirea nu-l ocoleşte dar îl omite deseori pe cel care a luat în mână un fotbal plăpând şi i-a dat direcţie. I-a scris regulile şi l-a învăţat să se comporte în consecinţă la vârsta la care şira spinării i se îngroşase suficient de mult încât să gândească pe cont propriu.

Nu mai e nimeni ca Vittorio Pozzo dar numele lui zece pe fundul unui cufăr plin cu întâmplări demult uitate. Cine să se mai gândească la celebra piramidă preistorică a fotbalului şi la omul care a transformat-o într-un sistem (Il Metodo) cu care a câştigat două mondiale?!?

Ba chiar este mai cunoscută filiaţa sa către doctrina lui Il Duce Benito Mussolini, cel care împărăţea dreptatea în peninsulă la vremea respectivă. Mai ales că şi Vittorio al nostru a beneficiat de pe urma credinţelor sale şi a primit un drept de comandă special asupra jucătorilor pe care niciun alt antrenor al momentului nu îl avea la dispoziţie.

Dincolo de slăbiciunile contextului extrafotbalistic, Il Vecchio Maestro, aşa cum era cunoscut în lumea lui, a performat peste limita oricărei obiecţii logice.

Pozzo, un antrenor care consuma nu doar nervi pe banca tehnică ci şi timp să-şi cultive creierul cu literatură de specialitate, a decis să probeze o formaţie pe care nimeni nu o mai testase până atunci. A retras doi dintre cei cinci atacanţi ai „piramidei” (2-3-5) şi i-a plasat în faţa mijlocaşilor clasici. A ieşit un 2-3-2-3 botezat Metodo care a rămas şi astăzi coloana vertebrală a oricărei echipe italieneşti care se respectă. Metodo întăreşte mijlocul şi apărarea şi scoate contraatacul în evidenţă. La momentul 1930 o astfel de aşezare a cam năucit concurenţa iar până să reuşească şi ceilalţi să se dumirească, bătrânul Pozzo a câştigat două mondiale şi un aur olimpic.

Inutil de precizat: Vittorio Pozzo este singurul antrenor din istorie cu două trofee la turneele finale în palmares.

Un manager cu vână care (deşi mulţi spun că n-ar fi fost fascist) a ordonat băieţilor săi un al doilea salut roman la mondialele din Franţa 1938 după ce primul fusese întâmpinat cu fluierături copioase.

Comenteaza cu Facebook!

Related Posts

• 

  Ruină & Încredere
  Ruină & Încredere
• 

  Bologna, Modena și găleata de stejar care a schimbat istoria Europei
  Bologna, Modena și găleata de stejar care a schimbat istoria Europei
• 

  O superstiție foarte murdară
  O superstiție foarte murdară
• 

  Mânuși
  Mânuși