Don't Miss

Penalty-ul picioarelor moi

By on 10 aprilie 2012, 11:16

Viaţa lui Bruce Grobelaar poate fi oricând subiect pentru un film reuşit. Portarul sud-african pe care ni-l amintim de la Liverpool a luat şase campionate în tricoul cormoranilor. Toată lumea se baza pe el. Îşi păstra sângele rece când oricare altul şi-ar fi pierdut demult cumpătul. În cele mai dificile momente ale jocului ultima linie de apărare avea în goalkeeperul mustăcios un pragmatic cu sânge rece. Momentele psihologice nu i-au pus niciodată probleme. Nicăieri n-a demonstrat mai bine acest lucru decât în finala Cupei Campionilor Europeni din 1984.

„Am luptat doi ani în războiul din Rhodezia. După experienţa asta înfiorătoare, cariera mea din fotbal a fost un vis”, declara deconectat Grobelaar. Şi într-adevăr aşa a fost. Tânărul Bruce a renunţat la sport şi s-a înrolat în regimentul Rhodezia cu care a luat parte în mod activ la luptele cunoscute mai apoi ca războiul de eliberare din Zimbawe.

A revenit pe teren şi ce bine că a făcut-o! A câştigat trofeu după trofeu cu Liverpool în cea mai frumoasă perioadă a trupei de pe Anfield.

Cea mai dificilă provocare a carierei a venit în seara zilei de 30 mai 1984. Liverpool-Roma, finala Cupei Campionilor Europeni se juca fix în fieful italienilor, pe Olimpico. Meciul s-a decis la penalty-uri, după 1-1 la finalul prelungirilor. Grobelaar nu a apărat nicio lovitură de departajare, totuşi a contribuit decisiv la victoria echipei sale.

Momentul cu care a uimit pe toată lumea s-a petrecut înainte ca Francesco Graziani să execute al patrulea penalty pentru Roma. Dacă rata, Liverpool avea nevoie doar de inspiraţia lui Kennedy pentru a câştiga trofeul. Aici a intrat în scenă Grobelaar. Când tensiunea cuprinsese fiecare răsuflare, când venele pulsau nebune la fiecare tâmplă iar inimile bubuiau mai ceva ca loviturile de tun, Bruce şi-a luat locul în poartă şi a început să se mişte ca un om beat, nesigur pe picioare. Graziani s-a uitat consternat cum adversarul său se împleticeşte pe linia porţii. A sărutat balonul şi-a făcut cruce şi a tras. Peste poartă!

„I-am testat doar concentrarea. Se pare că adversarul meu a picat testul!” a precizat Grobelaar după meci, ca răspuns la acuzele de lipsă de respect faţă de fotbalistul Romei. Momentul a rămas în folclorul tribunelor ca „picioarele spaghetti” iar Bruce şi-a consolidat postul de titular la Liverpool după doi ani în care alternase evoluţiile bune cu cele ezitante. (penalty-ul în cauză, de la minutul 1.42)

În acel sezon Liverpool eliminase în semifinale pe Dinamo după 1-0 pe Anfield (gol Lee) şi 2-1 în România (Orac, respectiv Rush, de două ori). Finala CCE din 1984 a fost prima din cele 9 decise la penalty-uri.

Exemplul lui Grobelaar a fost copiat, 21 de ani mai târziu, de un alt portar al lui Liverpool, tot într-o finală de Liga Campionilor. Jerzy Dudek a dansat cu picioarele moi pe linia porţii în faţa lui Kaka. Liverpool-Milan se terminase 3-3 după prelungiri iar cormoranii au câştigat din nou la penalty-uri, chiar dacă mişcările portarului polonez nu l-au şocat la fel de mult pe atacantul lui AC Milan. (imaginile, de la minutul 8.26)

Comenteaza cu Facebook!

8 Comments

  1. rominho

    10 aprilie 2012, 11:55 at 11:55

    Finala dintre Liverpool – Ac Milan este un meci etalon in istoria fotbalului modern. Punct de referinta, care poate fi greu atins.

  2. gery76

    11 aprilie 2012, 02:01 at 02:01

    …-Este adevarat ,la nivel de club aceasta finala n-are termen de comparatie in ultimile decenii,mai ales daca ne referim exclusiv la acest nivel,singura confruntare care poate oricand sa devanseze intensitatea si dramatismul acestui meci,fiind semifinala worldcup’82 R.F.Germania-Franta3-3 d.p,-8-7 dupa executarea lov.11m.

  3. gery76

    13 aprilie 2012, 15:20 at 15:20

    -O finala si mai dramatica de U.E.F.A, decat Liverpool cu Alaves, a fost in opinia mea cea din 1988 dintre Espanyol-ul din Barcelona si marea revelatie in acei ani in Germania Bayern Leverkusen,o echipa micuta de tot,echipa concernului Bayer.

    -Dramatismul a venit si din faptul ca atunci finala se juca tur-retur,iar in tur spaniolii cu cu Pichi Alonso si Losada in mare forma dar si cu un portar senzational camerunezul N’Kono au batut 3-0 un Leverkusen ce abia deschidea ochii in fotbalul mare desi avea cativa jucatori experimentati[ Wolfgang Rolff,omul care-l anihilase pe Platini si in finala C.CE.’83 castigata de Hamburg in fata lui Juve,dar si in semifinala worldcup’86,cand Germania a invins Franta in semifinale cu 2-0,Bum -Chun-Cha,internationalul polonez Buncol sau Ralf Falkenmayer si el international german].

    -Dar cum nemtii nu se predau niciodata in retur au recuperat marcand 3 goluri in ultima jumatate de ora,au urmat penalty-urile unde spaniolii aveau 2-0 ,dar nemtii au intors si spaniolii au ratat 3 11 consecutiv,Vollborn un pusti pe vremea aceea aparand miraculos,si Leverkusen a produs o uriasa surpriza!

  4. Ferdininho

    13 aprilie 2012, 14:38 at 14:38

    Si finala UEFA Liverpool –  Alaves a fost foarte frumoasa.

  5. Ferdininho

    13 aprilie 2012, 14:39 at 14:39

    Si finala UEFA Liverpool –  Alaves a fost foarte frumoasa.

  6. Ferdininho

    13 aprilie 2012, 14:39 at 14:39

    Si finala UEFA Liverpool –  Alaves a fost foarte frumoasa.

Comenteaza