Don't Miss

Pele şi driblingul istoric la Eusebio

By on 16 aprilie 2012, 11:36

Foto: trocadeolhares-mjb.com

Testul marilor jucători vine împotriva altor mari jucători. Un Real sau o Barcelona nu ar exista fără Liga Campionilor. Când tranşezi destinul din Primera în duel direct, la 30 de puncte de restul plutonului, când clasamentul golgeterilor începe cu cei doi, ştiţi care, la dublul numărului de goluri marcate faţă de muritorii de rând, epitetele dar şi sprâncenele încruntate se potrivesc de minune în peisaj. La fel şi relaxatul Neymar, puştiul minune lăudat de Pele, are nevoie de un test adevărat, nu neapărat în faţa microfonului, la dreapta lui Michel Telo. Are nevoie de o încercare de seama celei prin care a trecut predecesorul său în 1962.

Pele şi-a trăit fotbalul la el acasă, iar de aici vine şi vocea discordantă din corul celor care îl cântă. Ar fi fost Pele tot Pele dacă ar fi jucat pentru o grupare europeană? Ar fi rezistat ritmului şi rigorii de aici sau ar fi murit de dorul nisipului de pe plajele strămoşeşti?

Regula se aplică şi în cazul lui Pele exact la fel cum am explicat mai sus, pentru Real Madrid sau Barcelona. Argumentul este destul de solid: Pele şi-a arătat valoarea la mondiale, fie şi pentru o lună, din patru în patru ani.

Şi mai există şi un 11 octombrie 1962, un Benfica-Santos în Cupa Intercontinentală pe un Estadio da Luz, fieful celuilalt superstar al momentului, Eusebio. Spre deosebire de Mondialele Cluburilor, acolo unde sud-americanii, nord-americanii, asiaticii şi africanii fac figuraţie în faţa câştigătoarei Ligii Campionilor, acum 50 de ani, Santos a condus cu 5-0 pe terenul lusitanilor şi a câştigat cu 5-2.

A fost o lecţie de joc, a fost spectacol iar Pele şi-a umilit rivalul în duel direct, faţă în faţă.

Daca ti-a placut articolul sustine Istoria Fotbalului pe Patreon!

Comenteaza cu Facebook!