Don't Miss

Pauza dintre două respiraţii

By on 23 mai 2013, 10:52


O uşă se deschide. Înăuntru e linişte. Nu sunt nici geamuri şi nici acoperiş. Doar scaune, atât de multe scaune. Dacă strigi ecoul se întoarce mai puternic chiar dacă umblă ascuns printre stâlpii de beton şi uneori se strecoară afară.

Nu strigi. Zâmbeşti doar şi speri că va fi bine. Ai venit fără bagaj iar toată averea ta e ce-ai pe tine. Şi o gumă pe care o tot mesteci între dinţi încât ai putea să transformi şi Everestul într-o grămadă de frimituri. Dar nu. Îl preferi aşa înalt pentru că ai alte planuri cu el. Vrei să-l încaleci ca pe cel mai turbat dintre mustangi şi apoi să-l faci să te ducă unde vrei tu.

O uşă stă deschisă şi te aşteaptă să ieşi ca să se poată închide. Nu sunt nici geamuri şi nici acoperiş dar nu ai unde să arunci un ac. Urlă totul în jur. O hidră imensă cu 80.000 de capete îţi strigă numele iar chipul tău flutură purtat de mii de braţe ca la paradă.

Ai buzunarele pline iar guma pe care o mesteci ţi-o vând unii pe internet cu 200.000 de lire. Statuia te aşteaptă afară chiar dacă tu încă n-ai murit! Ce Dumnezeu s-a întâmplat?!?

Timpul este subiectiv şi pentru muritori şi pentru legende. Se dilată ca o bară de metal aruncată în foc încât simţi că secunda ţine cât o eternitate. Se strânge în sine şi se face mic cât sufletul împăienjenit de durere iar 27 de ani trec mai repede decât ai spune peşte. Sau United. Sau nemurire.

Este povestea unei vieţi de antrenor în două poze. Sir Alex, cel cu spatele, pleacă dar şi-ar dori cu siguranţă să facă stânga-mprejur. Să fie iarăşi cu 27 de ani mai tânăr, să zâmbească cu jumătate de gură şi să-şi spună deloc sigur pe el: am venit, acum hai să ne apucăm de treabă!

Pentru că legendele sună bine doar în poveştile despre eroi. Atunci când reumatismul şi inima îţi dau de înţeles că a venit vremea să o laşi mai moale parcă îşi vine să vinzi totul pentru o respiraţie în plus.

ferguson

Foto: facebook.com/Van.Persie.Footballer

Comenteaza cu Facebook!

One Comment

  1. Absint

    29 mai 2013, 10:15 at 10:15

    Un om pentru care 100 de ani de activitate ar insemna tot prea putin.

    Un exemplu de curaj, ambitie, vointa si munca, un roll model pentru tineri.

    In acest mod se creaza valoare si brand-uri.

Comenteaza