Ordine în haos. Povestea perioadelor de transferuri

Foto: serieatalk.com

Fotbalul a început cu multă pasiune, fără bani, fără prea multe trofee şi pe deasupra ieftine, cu fanioane la colţul terenului care să compenseze lipsurile financiare şi cu foarte puţine reguli. Între timp s-a umplut de bani şi de prevederi care cântăresc gheata şi spun cu câte crampoane trebuie să fie! Mare parte din bani au început să se strângă atunci când fotbalul a scuturat mantia amatorismului şi s-a înscris în categoria sporturilor profesioniste. Principala sursă de venit o reprezintă şi astăzi vânzarea jucătorilor, un proces el însuşi complicat, pentru că nu vorbim de cai sau măgari ci de oameni care întâmplător nu sunt sclavi ci indivizi cu aceleaşi drepturi şi libertăţi ca oricare altă persoană obişnuită. Transferurile au existat de când lumea dar de foarte puţină vreme există şi o regulă care să le ţină sub control.

STEVE COPPELL

(ex Manchester City, Reading şi Bristol City) [/pullquote]

Perioada de transferuri, sau celebra „transfer window” nu a existat dintotdeauna. Dacă un club avea probleme financiare în martie atunci vindea un jucător. Atunci, pe loc! Chiar dacă a funcţionat în mod tacit de ceva vreme, obligativitatea respectării perioadei de transferuri a intrat în vigoare doar din sezonul 2002-2003.

FIFA spune clar acum: o perioadă de transferuri de maximum două luni între sezoane şi una mai mică, de iarnă, în pauza dintre tur şi retur, de maximum o lună. Datele sunt la discreţia fiecărei federaţii în parte pentru că fiecare ţară are propriul calendar, iar campionatele nu încep toate la aceeaşi dată.

În Anglia, ideea perioadelor de transferuri a fost luată în discuţie în sezonul 1991-92. Cluburile mici s-au împotrivit şi dezbaterea a continuat până în 1998. Progresul nu a mai putut fi împiedicat mai ales după întâlnirea la vârf a conducătorilor de federaţie din Anglia, Germania, Italia, Franţa, Spania, Olanda, Portugalia, Belgia şi Scoţia care au dorit să pună la punct un program cât mai coordonat posibil şi să limiteze influenţa impresarilor în transferurile de jucători. A doua parte nu a prea reuşit din câte se pare, dar ideea legalizării perioadelor de transferuri a căpătat în acel moment o voce unitară.

În septembrie 1999, UEFA, informată şi adusă la curent cu cele discutate la întâlnirea de la Atena a anunţat propunerea oficială de standardizare şi regularizare a fluxului de jucători, dar a fost nevoie de intervenţia politicului, în speţă a Comisiei Europene pentru ca toată lumea să accepte o modificare atât de complexă. Se întâmpla în martie 2001, iar din sezonul 2002-03, concluziile strânse şi documentate în ultimul deceniu au căpătat putere de lege.