Don't Miss

Numere ciudate. Povestea jucătorilor care au sfidat tradiţia

By on 27 iulie 2011, 11:02
Zerouali

Foto: rabona.blox.pl

Fotbalul a început în absenţa lor. Acum apar pe spate, pe faţă şi pe short. Fără ele, jocul modern de fotbal, televizat până şi pe mobil, ar fi un haos total. Numerele de pe tricou şi-au legat existenţa iniţială de poziţiile din teren ale jucătorilor şi apoi au făcut pasul decisiv: s-au lipit direct de fotbalişti şi lipite au rămas. Majoritatea îl vânează pe eternul zece. Alţii preferă combinaţii mai puţin obişnuite.

Grecii şi romanii nu l-au acceptat pe zero în rândul cifrelor. Arabii au fost mai îngăduitori, chiar dacă nu şi la fel de generoşi. Lui zero i-au atribuit „mulţimea vidă” adică l-au desemnat să reprezinte fix „nimic”!

Hicham Zerouali a fost un internaţional marocan, poreclit, cu o totală lipsă de originalitate, „Zero”. În cei trei ani petrecuţi la Aberdeen a decis să îşi treacă porecla pe spatele tricoului. A avut nevoie de o dispensă de la federaţia scoţiană ca să poată să joace cu numărul 0.

Zamoroano

Foto: en.wikipedia.org

Tradiţia spune că portarului titular îi revine numărul 1 pe spatele tricoului. Pantelis Kafes (în perioada Olympiakos), Stuart Balmer (Charlton Athletic) sau Simon Vucevic (Partizan Belgrad) l-au purtat fără probleme chiar dacă cei trei au fost mijlocaş defensiv, fundaş, respectiv mijlocaş ofensiv.

Unii fotbalişti au trecut la matematică de clasa întâi atunci când a venit vorba de numărul preferat. Freddy Rincon a purtat 3+5 pe spate la FC Santos, iar Ivan Zamorano 1+8 la Inter Milano. Chilianul l-a pierdut pe 9 în favoare lui Dino Baggio, care îl pierduse la rândul lui pe 10 odată cu sosirea lui Ronaldo la clubul milanez. Şi Juan Pablo Sorin a jucat cu plus. Argentinianul a fost 1+2 în perioada Villarreal.

Vitor Baia a fost primul jucător din lume care a purtat numărul 99 într-o finală de cupă europeană şi chiar a fost cu noroc pentru că FC Porto a câştigat trofeul după 3-0 cu Monaco. Adolfo Bautista a mers şi mai departe. În perioada în care a jucat pentru CD Guadalajara, a purtat pe tricou numărul 100.

Foto: Getty Images Europe

Tot la capitolul numere mai puţin obişnuite pentru un portar se încadrează şi Luca Bucci. Portarul lui Parma a jucat un sezon cu numărul 7. S-a plictisit rapid de el iar în următoarele două campionate l-a ales pe 5!

Anii de naştere sunt la loc de cinste pe tricourile fotbaliştilor. Câteva exemple: Andrei Schevcenko 76, Ronaldinho 80 şi Mathieu Flamini 84, toţi trei în perioada în care au jucat la AC Milan.

Regula în Cupa Asiei pe Naţiuni spune că un jucător trebuie să păstreze acelaşi număr şi în preliminarii şi la turneul final. Cum unii selecţioneri rulează foarte mulţi fotbalişti, nu de puţine ori s-a ajuns la situaţii de genul celei din acest an, în care australianul Thomas Oar a purtat numărul 121 în meciul cu Indonezia.

Comenteaza cu Facebook!

10 Comments

  1. eu

    27 iulie 2011, 15:40 at 15:40

    Si Daniel Pancu la Rapid juca cu 1+9 pe spate.

  2. gery76

    27 iulie 2011, 17:10 at 17:10

    Intr-adevar marea batalie la fotbalistii de mare clasa s-a dat pentru nr.10,insa cu timpul si cu tacticizarea excesiva a fotbalului la care Mourinho un antrenor extrem de capabil -dar care este de o meschinarie extrema nepunand deloc pret pe spectacolul fotbalistic, are ''un mare merit'' in ultimii 10 ani calitatea si numarul fotbalistilor foarte spectaculosi a scazut dramatic fata de anii'80-90 si chiar dupa cand efectiv in fiecare echipa ce se respecta pe plan european exista cel putin un numar 10 clasic,tehnic,spectaculos si de cele mai multe ori decisiv-.In anii 80-90 in Italia erau Milan cu Gullit -nr zece de superclasa,Inter cu Matthaus-nr zece de superclasa,Roma cu Giannini-nr.zece de superclasa ca sa nu mai vorbesc de Napoli cu Maradona-cel mai mare nr.zece din istorie dupa parerea mea,in Franta era Marseille cu Abedi Pele de superclasa ,in Yugoslavia era Steaua Rosie cu Dragan Stoikovic de superclasa +alti nr.zece de clasa mondiala -uruguayanul Enzo Francescoli,belgianul Enzo Scifo,brazilienii Zico si Socrates sau creierul lui Real Madrid-arcul Michel care lansa sageata Butragueno si exemplele pot continua cu Gica Hagi si Michael Laudrup.Dupa anii '90 a urmat schimbul de la Milan ,in locul lui Gullit aparand doi nr.zece extrordinari Dejan Savicevic si Zvonimir Boban,iar in Europa a fost din nou o explozie de jucatori fantastici in frunte cu Zidane la Juve sau Real,Rivaldo la Barcelona,Seedorf la Ajax,Effenberg la Bayern,Berkamp la Ajax si apoi Arsenal,Zola la Chelsea +numerosi alti foarte valorosi -nemtii Haessler si Moller,italianul Roberto Baggio,portughezul Figo,argentinianul Ortega si lista poate continua. In momentul de fata singurii jucatori care pot fi incadrati in rolul nr.10 clasic i-as vedea pe Mesut Ozil de la Real,pe Xavi de la Barca-desi 10 poarta Messi-un fotbalist senzational dar pentru care joaca tot mijlocul Barcei dar continui sa cred ca cel mai apropiat de 10-le clasic ramane Seedorf de la Milan.

    • edu alves

      7 august 2011, 16:31 at 16:31

      zola a purtat la chelsea si numarul 25, pe care de altfel l-a facut celebru

  3. George Marin

    28 iulie 2011, 08:53 at 08:53

    La CM, la editia '78, Argentina a foloit numerele de la 1 la 22 in ordine alfabetica. Daca nu ma insel, Alonso avea numarul 1 (era mijlocas, dar parca nu a jucat prea mult), Ardiles avea numarul 2, iar portarul titular, al carui nume nu mi-l amintesc acum, purta numarul 5.

    Draga Alex, poti cauta pe net pentru a dezvolta subiectul. S-ar putea sa fi fost la fel si in '82, cu exceptia Maradona. E mult de atunci si nu imi mai amintesc exact. In orice caz, netul poate fi consultat.

    Nu in ultimul rand, felicitari pentru munca pe care o depui. O apreciez mult.

    • Alex Buturugeanu

      28 iulie 2011, 14:11 at 14:11

      George Marin (ID 3020) » Ai dreptate si este un subiect foarte bun pentru un viitor articol.
      Lotul Argentinei la CM 1978:
      1 Norberto Alonso
      2 Osvaldo Ardiles
      3 Hector Baley
      4 Daniel Bertoni
      5 Ubaldo Fillol
      6 Americo Gallego
      7 Luis Galvan
      8 Ruben Galvan
      9 Rene Houseman
      10 Mario Kempes
      11 Daniel Killer
      12 Omar Larrosa
      13 Ricardo Lavolpe
      14 Leopoldo Luque
      15 Jorge Olguin
      16 Oscar Ortiz
      17 Miguel Oviedo
      18 Ruben Pagnanini
      19 Daniel Passarella
      20 Alberto Tarantini
      21 Daniel Valencia
      22 Ricardo Villa

      Si in 1982 au urmat acelasi principiu, cu Ardiles numarul 1 si Fillol, portarul, numarul 7.

  4. gery76

    28 iulie 2011, 19:57 at 19:57

    Trei amanunte picante vreau sa spun in legatura cu aceasta frumoasa echipa a Argentinei din 1978 ,cea care a reusit sa sparga gheata si sa obtina primul titlu mondial al lor din istorie.

    -1) Energicul fundas stanga Alberto Tarantini titular de drept in timpul mondialului din 78 nu avea contract cu nici o echipa profesionista fiind intr-un conflict contractual dur cu fost sa echipa Boca care facea presiuni ca nici o alta echipa sa nu semneze cu jucatorul,dar cu toate acestea Tarantini a fot unul din cei mai buni argentinieni la worldcup'78 si alaturi de italianul Cabrinni a fost cel mai bun fundas stanga din lume in ecea perioada.

    -2)Leopoldo Lugue a trait o mare drama in timpul mondialului ,fratele sau decedand chiar in acea perioada ,dar a continuat sa joace si a fost unul din fotbalistii decisivi alaturi de golgheterul Kempes.

    -3)Antrenorul Cesar Luis Menotti dupa cum povestea si regeretatul urias gazetar sportiv Ioan Chirila, a fost unul din cei mai inraiti fumatori-dintre antrenorii exponentiali ai fotbalului ,chiar intr-una din cartile lui Nea Vanea fiind prezentata o caricatura in care Menotti este prezentat fumand din doua tigari in acelasi timp!

  5. danig

    4 septembrie 2011, 00:55 at 00:55

    Si in Romania acum vreo cativa ani Pancu purta la Rapid 1+9.

    Salutari!!!

Comenteaza