Don't Miss

Naţionalele alfabetice

By on 16 octombrie 2011, 13:02

Foto: oldschoolpanini.com

Numerele de pe tricou au apărut sub forma identificării facile a jucătorilor şi aveau legătură cu posturile pe care evoluatu aceştia. În timp, au devenit personale. Unii fotbalişti au evoluat întreaga carieră cu acelaşi număr pe spate sau au preferat unele mai puţin folosite în fotbal. Ultima competiţie tradiţională, Mondialele, încă obligă numerotarea de la 1 la 23, dar nu poate impune şi felul în care fiecare naţională în parte o va face. Două ţări au lucrat în interiorul conservatorismulu iar rezultatul a fost unul cel puţin bizar.

Portarii cu 1, 22 şi 23 pe spate, iar cel mai bun jucător din lot în tricoul cu numărul 10. Fundaşi cu numere mici, atacanţii cu cele mari. Pe scurt, regula preluată ad-hoc de fiecare echipă care a participat vreodată la un campionat mondial.

La  CM Argentina 1978 naţionala ţării gazdă a ţinut să iasă la rampă chiar dinainte ca mondialele să înceapă. Numerotarea jucătorilor l-a adus pe goalkeeperul titular, Ubaldo Fillol, în posesia numărului 5 şi pe cel de rezervă, Hector Baley, cu numărul 3 pe spate. Norberto Alonso a luat tricoul cu numărul 1, chiar dacă era mijlocaş, ba chiar fără veleităţi de titularizare (a jucat doar 52 de minute în cele 7 meciuri ale sud-americanilor). Sistemul bizar le-a purtat noroc argentinienilor, care au luat titlul mondial după o finală câştigată cu Olanda, scor final 3-1.

Foto: yingyangs.blogspot.com

Următorul turneu final, Spania 1982, a regăit naţionala argentiniană în aceeaşi dezordine numerică. Fillol, rămas titular în poartă, a preluat tricoul cu numărul 7, rezerva Baley a jucat cu 2, iar omul numărul 1 de la mijlocul terenului, Osvaldo Ardiles a evoluat chiar cu 1 pe spate.

Dezordinea are o explicaţie simplă. La cele două mondiale, argentinienii au împărţit numerele de pe tricou în ordine alfabetică, o strategie pe care nici măcar nu se pot lăuda că a inventat-o ei. La CM 1974, Olanda a dat tonul, dar cu o singură excepţie. Johann Cruyjff  a jucat cu 14, numărul său preferat şi la echipa de club, chiar dacă ar fi trebuit să îl primească pe cel cu numărul 1. Vedetei Cruyjff i s-a îngăduit încă o excepţie de la regulă. Pentru că jucătorul avea contract personal cu Puma, tricoul său de la naţională (îmbrăcată de Adidas) avea doar două dungi pe mânecă, în loc de trei ca ale celorlalţi componenţi ai lotului.

Comenteaza cu Facebook!

One Comment

  1. gery76

    16 octombrie 2011, 17:13 at 17:13

    Mari jucatori cu numere mai mari de 11 ,au fost in afara de Johann Crujff,legendarii Paolo Rossi cu nr. 20 la worldcup82 in Spania si 86 in Mexic si nr. 21 in 1978, Wolfgang Owerath unul din cei mai tehnici mijlocasi din istoria fotbalului german a jucat cu nr. 12 la mondialele din '66,'70,'74, cel mai mare golgheter al Europei -Gerd Muller a evoluat in '70 si '74 cu nr.13,iar un alt celebru atacant german Jurgen Klinsmann a evoluat la cele trei mondiale la care a participat'90,'94,'98 cu numarul 18!

Comenteaza