Don't Miss

Mondiale (8): antrenorul

By on 8 aprilie 2014, 12:12


A fost odată ca niciodată, deloc ca în poveşti ci mult mai aproape de realitate, un antrenor. Unul care n-a înfrânt sistemul hain ci a lucrat mână în mână cu el. N-a suferit consecinţele ci a cules roadele răului împrăştiat în lumea largă de mai marii momentului. Un îmbuibat, aţi fi tentaţi să spuneţi.

Nimic mai fals.

Pozzo, nume destinat ulterior mafioţilor napoletani prinşi într-o tarantelă a omorurilor, a guvernat fotbalul cu mâna de fier pe care şi-o întindea în salutul la modă al naziştilor dar şi-a probat valoarea şi vizionarismul împotriva tuturor celor care nu doar că-l voiau învins şi bătut la propriul joc ci mai degrabă îşi doreau să-l vadă umilit şi tăvălit prin noroiul gros al înfrângerilor.

Nu mai e nimeni ca Vittorio Pozzo dar numele lui zece pe fundul unui cufăr plin cu întâmplări demult uitate. Cine să se mai gândească la celebra piramidă preistorică a fotbalului şi la omul care a transformat-o într-un sistem (Il Metodo) cu care a câştigat două mondiale?!?

Ba chiar este mai cunoscută filiaţa sa către doctrina lui Il Duce Benito Mussolini, cel care împărăţea dreptatea în peninsulă la vremea respectivă. Mai ales că şi Vittorio al nostru a beneficiat de pe urma credinţelor sale şi a primit un drept de comandă special asupra jucătorilor pe care niciun alt antrenor al momentului nu îl avea la dispoziţie.

Dincolo de slăbiciunile contextului extrafotbalistic, Il Vecchio Maestro, aşa cum era cunoscut în lumea lui, a performat peste limita oricărei obiecţii logice.

Pozzo, un antrenor care consuma nu doar nervi pe banca tehnică ci şi timp să-şi cultive creierul cu literatură de specialitate, a decis să probeze o formaţie pe care nimeni nu o mai testase până atunci. A retras doi dintre cei cinci atacanţi ai “piramidei” (2-3-5) şi i-a plasat în faţa mijlocaşilor clasici. A ieşit un 2-3-2-3 botezat Metodo care a rămas şi astăzi coloana vertebrală a oricărei echipe italieneşti care se respectă. Metodo întăreşte mijlocul şi apărarea şi scoate contraatacul în evidenţă. La momentul 1930 o astfel de aşezare a cam năucit concurenţa iar până să reuşească şi ceilalţi să se dumirească, bătrânul Pozzo a câştigat două mondiale şi un aur olimpic.

Inutil de precizat: Vittorio Pozzo este singurul antrenor din istorie cu două trofee la turneele finale în palmares.

Un manager cu vână care (deşi mulţi spun că n-ar fi fost fascist) a ordonat băieţilor săi un al doilea salut roman la mondialele din Franţa 1938 după ce primul fusese întâmpinat cu fluierături copioase. (Piramida, “metoda” şi singurul antrenor care a câştigat două titluri mondiale)

Comenteaza cu Facebook!

Comenteaza