Foto: teenscraze.com
Au fost odată ca niciodată vremuri frumoase şi senine în care Ronaldo era unul singur: Luis Nazario de Lima. Pe-atunci, nimeni nu întreba “care Ronaldo” pentru că răspunsul ar fi fost însăşi definiţia tautologiei. Ronaldo – golgeterul din Olanda, sau Spania, Ronaldo – Balonul de Aur, Ronaldo – fotbalistul anului în cam toate campionatele în care a jucat. Eroii nu au păr alb şi nici pensie după o carieră plină de fapte de arme, dar vârsta nu iartă pe nimeni în fotbal, poate doar pe un Ryan Giggs sau David Weir, uitaţi de Dumnezeu cu mingea la picior atunci când alţii sărbătoresc majoratul copiilor. Ronaldo, în schimb, a primit cadou de la 2011 câteva lacrimi şi un meci de retragere cu România.
“Nu mai pot. Voiam să continuu, dar nu mai pot. Mă gândesc la o fază, dar nu mai reuşesc sã o execut aşa cum aş dori. A venit timpul retragerii”, au fost primele cuvinte ale lui Ronaldo atunci când şi-a anunţat decizia de a pune punct unei cariere de vis.
A plâns la interviu, lacrimi de dorul a ceva ce încă avea dar nu mai putea atinge. Fotbalul lui Ronaldo trecuse deja din iarbă în vitrină iar grăsuţul a fost primul care a simţit cum lumea în care s-a născut, a crescut şi a fermecat se desprinde de el şi zboară mai departe.
Foto: totalfootballmadness.com
Deja în acel februarie cu parfum de retragere Ronaldo nu mai era doar unul. Cristiano portughezul a preluat din mers numele şi i-a dat o nouă formă, nu neapărat mai frumoasă sau mai urâtă ci doar poate un pic personală.
Ronaldo a primit un cadou inedit la despărţirea de fotbal. În loc de un meci clasic de retragere, celebrele “testimonials”, atacantul a fost chemat oficial la echipa naţională a Braziliei, acolo unde nu mai jucase de cinci ani. Pe 7 iunie, Selecao a disputat un amical chiar cu România, iar Ronaldo a avut şansa ultimului gol în culorile naţionalei, dar s-a opus Tătăruşanu!
390 vizualizari
Articole pe aceeasi tema:
