Foto: bizmediamd.wordpress.com
În fotbal, bonusurile sunt la fel de importante ca salariile. Unii jucători se oferă să evolueze doar pe bonusuri, cazul recent al lui Albert Streit, până când impresionează conducerea şi fac rost de un contract stabil. De cele mai multe ori însă bonusurile vin ca surplus la ceea ce încasează deja fotbalistul. Uneori, suplimentul nu intră în buzunar pentru că vine într-o altă formă decât cea financiară şi nu întotdeauna de la conducere.
În vara lui 2007, Aarhus lupta pentru promovarea în prima ligă din Danemarca. Şefii clubului au pus la bătaie un cantonament de plăcere în Dubai în cazul în care echipa urca în Superliga. Aarhus a promovat, iar în februarie 2008, toţi jucătorii, împreună cu neveste şi copii, s-au bucurat de o săptămână de soare şi relaxare în Emirate pe banii clubului.
Foto: colchonero.com
Paolo Futre a jucat toată viaţa cu numărul 10 pe spate. La sosirea la West Ham nu şi-a trecut în contract şi acest aspect şi s-a trezit cu numărul 16. La reperat rapid pe John Moncour, deţinătorul tricoului dorit de portughez pe care l-a momit cu o propunere tentantă: “dacă renunţi la numărul 10, atunci poţi veni oricând la vila mea din Algarve şi poţi sta acolo cât vrei tu!” Moncour a acceptat.
Clydebank a avut un început de an 1991 de coşmar. Nouă înfrângeri din zece meciuri în ianuarie şi februarie. Patronul Jack Steedman (un fel de George Copos al zgârceniei scoţiene) a decis că aşa nu se mai poate şi a pus la bătaie o vacanţă de vară în Spania pentru fiecare jucător şi membru al staff-ului tehnic, plus câte 200 de lire sterline pentru fiecare punct acumulat din acel moment. Clydebank nu a mai pierdut niciun meci până la finalul sezonului, a terminat pe locul 8 şi a plecat în vacanţă în peninsula iberică.
242 vizualizari
Articole pe aceeasi tema:
30 June 2011 at 16:52
Cazul lui Paolo Futre este senzational,mai ales ca l-am prins jucand ca fotbalist,fiind unul din cele mai mari talente din istoria Portugaliei,dribling senzational in regim de viteza si centrari ideale,la un moment dat dupa finala C.C.E din '87 in care a jucat din postura de rezerva dar decisiva caci a intrat la 0-1si echipa sa Porto a invins cu 2-1 pe Bayern,a avut una dintre cele mai ridicate cote de piata,a ajuns la Atletico Madrid la insistentele celebrului Jesus Gil y Gil,controversatul presedinte al lui Atletico si primar al Marbellei si chiar daca a devenit favoritul tribunei evolutiile sale n-au fost pe masura talentului imens datorita numeroaselor accidentari dar si caracterului dificil.
gery76(Quote)
3 July 2011 at 01:11
salutare,
Corect… colosal acest jucator, a jucat si la Timisoara in acel celebru Poli- Atletico 2-1 prin '91!!
Ce frica-mi era de el, celebrii Futre, Rodax si ai nostrii aparatori Ionut, Andreas…
Dar a iesit bine bine…
In finala de care spui gery76 a dat gol cu calcaiul… daca nu gresesc!!!
dani(Quote)
3 July 2011 at 01:59
Golul cu calcaiul i-a apartinut lui Rabah Madjer,algerianul care spre supararea mea a fost mereu nasul nemtilor[ eu fiind suporterul germanilor mereu] in afara de calcaiul cu care a egalat in finala C.C.E'87 ,Madjer marcase si in marea surpriza a worldcup '82 R.F.Germania -Algeria 1-2.
Acea echipa a Timisoarei desi eu sunt fan Stiinta Craiova mi-a fost foarte aproape de suflet prin spiritul ei senzational cu Ionut,Andreas……cum bine ai specificat..dani.. dar si alti baieti sufletisti si valorosi ca Stoicov,Varga,Barbosu,coordonatorul de joc Sorin Vlaicu sau viitorul star al lui Porto, Ioan Timofte.
gery76(Quote)
9 July 2011 at 13:43
gery76…
Corect specificat Madjer a fost…
Nu-mi aminti de acel campionat ca ultimul meci din grupa a fost blat… Germania- Austria 1-0…!!!
Referitor la acei jucatori ai lui Poli, corect, una dintre cele mai bune echipe pe care, dupa parerea mea, le-a avut Poli. ghinionul lui Timofte este ca a jucat in aceeasi perioada cu Hagi!!
Era declarat cel mai bun jucator strain din Portugalia si nu era rezerva la nationala, dehhh, asta este… poate sunt subiectiv!!!
Daca-ti aduci aminte de un amical cu Spania cand a dat Tim un eurogol, corner, si din coltul careului de 16 metrii, coltul opus cornerului a dat voleu cu pamantul si l-a batut pe marele Zubi din poarte Spaniei.
Ehhh.. dupa acel meci, nu a mai prins nationala!!
Si piticul Varga… ce suturi avea…. un mic Roberto Carlos!!
Toate bune gery!!
Salutari,
Daniel
dani(Quote)
9 July 2011 at 17:40
Mi-aduc aminte cum sa nu-mi amintesc,a fost cea mai mare realizare a lui Timofte la nivel de nationala si cel mai bun rezultat ca selectioner al lui Mircea Radulescu[ riciu] acel 2-0 cu Spania lui Suarez la ei acasa,celalalt gol apartinandu-i lui Gabi Balint ce evolua cu mare succes in acea perioada la Real Burgos-din pacate dupa un an a intervenit accidentarea ce i-a pus capat carierei prematur.A jucat si Sorin Vlaicu in acel meci reusind cateva driblinguri de efect.
Un alt meci care m-a uns pe suflet a fost Poli -Dinamo 3-1 jucat in fata a 30.000 de oameni patimasi-si atunci Timofte a marcat un gol f.frumos din marginea lui 16 m,m-a bucurat foarte mult era prin etapa 20-a si acea victorie a Timisoarei practic i-a scos pe Dinamo din lupta la titlu,ramanand Craiova si Steaua ,iar Stiinta a luat titlul la golaveraj de altfel ultimul ,dupa aceea incepand declinul ce a culminat cu ''domnia'' actualului asa zis patron mi-e rusine sa-i scriu numele.
dani….
In ciuda unor idei si indivizi ca Dragomir si altii de teapa lor care minimalizeaza valoarea indiscutabila a acelei generatii splendide a lui Hagi,Popescu,Petrescu,Dorinel si compania, acum putem sa ne dam seama analizand la rece, ce jucatori exceptionali aveam.Ma gandesc doar la Timofte Ioan,Marius Lacatus,Gheorghe Craioveanu,Radu Niculescu sau Pavel Badea ce nu au prins lotul de 22 la worldcup'94 si care acum ar fi detasat liderii de valoare .
Urari de bine si din partea mea dani!
gery76(Quote)