Don't Miss

Moartea în echipament de atacant

By on 3 februarie 2014, 12:43


Moartea nu alege iar fotbalul şi plăieşii care-i ară terenul sunt la fel de egali în faţa eternităţii ca oricare alt suflet rătăcit pe pământ. De-a lungul vremurilor nu s-a schimbat nimic în afara cauzelor. Acum, septicemia sau răceala nu mai duc către patru scânduri ci mai degrabă malformaţiile congenitale nedescoperite la timp.

Era 12 ianuarie 1889. William Cropper de la Staveley s-a ciocnit violent de un adversar şi a căzut pe teren. Genunchiul pe care l-a încasat în abdomen i-a fost fatal. Ruptură de intestine şi moarte violentă, doar câteva ore mai târziu, chiar la vestiare, în braţele unui coechipier. Cropper este unul dintre doar cei 26 de sportivi cu Derbyshire Double în palmares: a jucat cricket la Derbyshire CCC şi fotbal la Derby County.

James „Daddy” Dunlop de la St Mirren s-a tăiat într-un ciob în timpul meciului. Zece zile mai târziu a murit, la doar 21 de ani, din cauza septicemiei. Era 11 ianuarie 1892.

James Logan este cunoscut pentru hattrick-ul marcat în finala Cupei Angliei din 1894, atunci când Notts County a câştigat cu 4-1 în faţa lui Bolton şi a devenit prima divizionară secundă care câştiga trofeul. O răceală netratată cum trebuie a revenit în urma unui meci iar fotbalistul a murit de pneumonie la doar 25 de ani.

Joe Powell şi-a rupt mâna în duelul dintre Woolwich Arsenal şi Kettering. Medicii au recurs la toată măiestriile ştiinţei aşa cum erau ele cunoscute la 1899 dar fotbalistul nu a mai putut salvat nici măcar după amputarea braţului. A murit la doar 25 de ani din cauza tetanosului.

David „Soldier” Wilson era un luptător. Şi-a câştigat porecla în timpul războiului burilor din Africa de Sud. Prea puţine lucruri îl mai speriau pe lunganul lui Leeds aşa că durerile severe la piept din meciul cu Burnley (26 octombrie 1906) au fost iniţial ignorate. Ba chiar l-au făcut pe fotbalist să revină de la vestiare după ce fusese trimis acolo de către colegi. A murit tot în vestiar după ce s-a prăbuşit în cele din urmă pe teren. Atacul de cord a reuşit acolo unde ploaia de gloanţe dăduse greş iar Soldier Wilson a murit la doar 23 de ani.

Frank Levick de la Sheffield United şi-a rupt clavicula într-un meci cu Newcastle. A făcut pneumonie şi a murit o lună mai târziu.

Nikola Gazidic era vedeta lui Hajduk Split iar meciul cu rivala Građanski Zagreb din 22 mai 1921 a fost unul de pomină. Primul jucător din istoria clubului cu 100 de goluri marcate a murit chiar în seara meciului. Suferea de tuberculoză.

David Arellano de la Colo Colo a căzut pe teren după un duel direct. Fusese lovit în stomac iar durerea l-a împiedicat să mai continue partida, culmea, amicală, jucată în Spania, la Valladolid. A făcut peritonită şi a murit la doar 24 de ani. Emblema de astăzi a chilienilor are o bandă neagră orizontală în memoria fostei vedete iar stadionul pe care joacă Colo Colo se cheamă Estadio Monumental David Arellano.

Old Firm era un derby cu pistoalele pe masă dar fractura craniană a lui John Thompson (Celtic) s-a datorat piciorului în cap primit de la Sam English (Rangers). Portarul a murit chiar în aceeaşi seară (5 septembrie 1931) după ce fanii l-au văzut cum se ridică pe targă şi se uită înapoi către propriile buturi în timp ce era cărat de urgenţă către spital.

Moartea lui Jimmy Thorpe a schimbat regulile fotbalului. Portarul lui Sunderland a reţinut un balon trimis înapoi de un coechipier dar a fost şarjat de atacantul lui Chelsea. A primit un picior în cap şi piept şi a murit la doar 22 de ani şi a murit chiar în aceeaşi zi. Thorpe suferea de diabet. În urma acestui accident, petrecut în februarie 1936, legile fotbalului specifică foarte clar: niciun jucător nu-şi poate folosi picioarele atunci când portarul advers are mingea în braţe.

Tony Alden juca pentru Highgate în sfertul de finală al Cupei Angliei la amatori cu Enfied. Era 25 februarie 1967, afară ploua cu găleata dar arbitrul nu a decis întreruperea partidei. Un fulger a lovit terenul, câţiva jucători au căzut la pământ iar Alden nu s-a mai ridicat niciodată. A murit a doua zi la spital. Acelaşi lucru l-a păţit şi Ivan Krstic pe 29 mai 2000, în timpul unui antrenament al celor de la Radnički Niš .

Pe 30 octombrie 1977, Renato Curi de la Perugia era pe cai mari. Presa din Peninsulă tocmai anunţa prima selecţie în naţională şi un viitor de mare fotbalist pentru mijlocaşul de 24 de ani. N-a mai apucat să ajungă acolo. A murit chiar pe teren în timpul meciului cu Juventus din cauza unui infarct miocardic. Stadionul Perugiei îi poartă acum numele.

Tot un atac de cord l-a răpus şi pe Mişa Klein în 1993, atunci când românul de 33 de ani al lui Bayer Uerdingen s-a prăbuşit pe teren în timpul unui antrenament. Cătălin Hâldan a murit pe 5 octombrie 2000 în timpul unui amical pe care Dinamo îl juca la Olteniţa. Verdictul: atac de cord.

Cristi Neamţu de la U Craiova a murit după ce a fost accidentat de un coechipier la antrenament în cantonamentul oltenilor din Cipru. Hemoragia cerebrală l-a răpus după o săptămână, pe 20 februarie 2002.

Marc-Vivien Foé a murit în timpul semifinalei de Cupa Confederaţiei pe care Camerunul o juca împotriva Columbiei. Fotbalistul de 28 de ani suferea de cardiomiopatie hipertropică, o boală a muşchiului inimii nedescoperită de investiagţiile anterioare autopsiei.

Aceeaşi cauză a morţii este trecută şi în dreptul ungurului Miklós Fehér, care s-a prăbuşit pe teren în timpul amicalului dintre Benfica şi Vitoria Guimaraes (ianuarie 2004).

Antonio Puerta de la Sevilla a murit în timpul meciului cu Getafe iar la autopsie a fost descoperită displazia ventricului drept, un defect genetic care ar fi trebuit să-l împiedice din start pe fotbalist să intre pe teren. Puerta avea doar 22 de ani.

Piermario Morosini de la Livorno a murit pe 14 aprilie 2012 în timpul meciului din Serie B cu Pescara. Mijlocaşul şi-a pierdut cunoştinţa, a fost defibrilat dar nu şi salvat. Atacul de cord al jucătorului de doar 25 de ani s-a petrecut la doar o lună după ce Fabrice Muamba de la Bolton a supravieţuit ca prin minune unei situaţii similare şi unei come din care nimeni nu credea să se va mai ridica.

Ultimul atac de cord fatal suferit pe teren s-a petrecut în noiembrie 2013. Alex Marquez de la Tourizense a murit la doar 20 de ani, chiar în timpul partidei cu Carapinheirense.

miklos

Comenteaza cu Facebook!

Comenteaza