Don't Miss

Misionarii sportului fără motivaţie. De la religie la economie şi înapoi la fotbal!

By on 28 septembrie 2011, 10:30
Peter Knowles

Foto: trialx.com

Fotbalul fascinează. Fotbalul farmecă. Fotbalul atrage. Fotbalul merită. Merită eforturi pe care copii cu saci de vise în spate le fac conştiincioşi, chiar dacă nu şi bucuroşi. Joaca şi distracţia numită fotbal nu se compară cu anduranţa fotbalului profesionist. Puştii ar prefera gloria maidanului transpusă pe gazon, în uralele a zeci de mii de suporteri, dar ar renunţa fără regrete la drumul şerpuitor care duce până acolo. Din grămada de dorinţe, uneori se alege praful, iar drumul se opreşte înainte să înceapă. Alteori însă, puştanii care s-au zbătut să îşi împlinească visul îi dau generos cu piciorul tocmai atunci când acesta ajunge să miroasă mai puţin a închipuire şi mai mult a realitate. Undeva, pe acelaşi drum, au ajuns să descopere noi priorităţi. Noi vise după care să alerge cu limba scoasă. Până când…

Până când un cineva pe nume Peter Knowles ajunge, în toamna asta, la 65 de ani. Englez sadea născut în Fitzwilliam, Yorkshire. Fotbalist cu 20 de ani la Wolwerhampton. Sau cel puţin, aşa scrie la statistica oficială.

Knowles a fost unul dintre cei mai talentaţi jucători ai generaţiei sale. Vârf de lance. Omul numărul unu pentru echipa de club care a promovat în prima divizie pe mâna lui, pe mâna unui atacant de doar 21 de ani. Knowles a înotat cu rechinii şi a ajuns la mal. Naţionala Under 23 din Anglia şi promisiunea aproape certă a selecţiei în lotul pentru mondialele din 1970.

Foto: spursodyssey.com

A plecat un pic în America, şi totul s-a schimbat complet. Knowles s-a întors din Kansas fără chef de fotbal: „voi mai juca, dar sportul nu mai este prioritatea numărul unu din viaţa mea.” În excursia de o vară peste ocean, Knowles îl descoperise pe Dumnezeu şi devenise Martor al lui Iehova. A mai jucat doar 8 partide. Wolwerhampton i-a păstrat şi reînnoit cu sfinţenie licenţa de profesionist, iar Knowles, care a abandonat fotbalul în 1969, apare încă în acte ca jucător al „lupilor” până în 1982. Abia atunci când Knowles-omul a împlinit 36 de ani s-au împăcat şi oficialii lui Wolwerhampton cu ideea că acesta nu va mai reveni vreodată pe terenul de fotbal.

Espen Baardsen are 33 de ani. Până la 25, a avut lumea la picioare. Titular la Tottenham, Watford şi Everton, plus patru selecţii la naţionala mare a Norvegiei, cu care a participat la mondialele din 1998. „Mi-am pierdut complet interesul pentru fotbal” a fost declaraţia şoc a jucătorului care se retrăgea din sport tocmai atunci când cariera sa prindea contur. A călătorit în jurul lumii mai bine de un an şi apoi a pus bazele unei companii de gestionare a activelor, la Londra. Baardsen nu a glumit atunci când a declarat că şi-a pierdut interesul în fotbal. Încă mai poate fi văzut la televizor, în special la CNBC, dar în calitate de analist economic şi de head of macro research la Eclectica Asset Management! Nicio vorbă despre sport!

Foto: quotamigliore.blogspot.com

Carlos Roa este chiar mai cunoscut decât Baardsen. A fost titular în poarta Argentinei la mondialele din 1998. A apărat penalty-ul decisiv în optimile cu Anglia şi a dus naţionala pumelor în sferturi. În acelaşi an a fost cel mai bun portar din Spania, conform ziarului Marca. Un an mai târziu a lăsat fotbalul la o parte şi a început munca de misionar al bisericii adventiste de ziua a şaptea. Mallorca, acolo unde Roa juca de doi ani, l-a aşteptat. Portarul a revenit în fotbal în anul 2000, dar îşi pierduse între timp postul de  titular în faţa compatriotului Leo Franco. A plecat la Albacete şi a fost om de bază la promovarea în Primera, reuşită după şapte ani de matineu. În 2004, Carlos Roa a fost diagnosticat cu cancer la testicule. Avea 35 de ani şi cariera sa pentru care muncise şi la care renunţase din proprie voinţă, era acum încheiată cu forţa. Roa nu a cedat. Un an a luptat cu boala şi şi-a petrecut cea mai mare parte a timpului la chimioterapie şi recuperare. În 2005 a revenit spectaculos. A fost titular  la Olimpo, un club de mâna a doua din ţara natală, pe care l-a dus pe locul 9 în Apertura şi pe 12 în Clausura! Abia atunci a chibzuit că e bine să se lase cu adevărat. Din nou, din proprie iniţiativă!

Comenteaza cu Facebook!

5 Comments

  1. Iustina

    28 septembrie 2011, 12:48 at 12:48

    Ce frumos scrii! Am mai zis parca si la alt articol…ai un ceva special care te scoate in evidenta!

    • DanDavid

      29 septembrie 2011, 15:56 at 15:56

      Am revenit si m-am pus iar pe citit. Si mie imi place cum scrie Alex!

  2. gery76

    28 septembrie 2011, 17:27 at 17:27

    Foarte interesant!

    Pastrand oarecum proportiile, am avut si noi romanii un caz care a facut destula valva la timpul lui si anume cel al lui Daniel Zafiris un fotbalist peste medie ,.care a castigat Cupa Romaniei cu frumoasa echipa a Petrolului Ploiesti in '95 si din care mai faceau parte printre altii Bastina,Leahu,Rachita sau Zmoleanu impotriva lui Rapid si care in plina afirmare fotbalistica[ prinsese la un moment dat si lotul olimpic ] a ales calea lui Dumnezeu devenind tot un fel de misionar sau predicator!

  3. rebecca@fotografnunt

    1 octombrie 2011, 03:57 at 03:57

    Imi place modul tau de a aborda subiectul, felicitari!

  4. beyaas

    1 august 2016, 18:59 at 18:59

    articol interesant

Comenteaza