Foto: starflash.de
Avea deja 10 ani de fotbal în spate chiar dacă nu împlinise 17. Asta înseamnă fotbal, nu caricaturi de jucători porniţi la drum pe la finalul şcolii generale şi apoi transformaţi în vedetele unui campionat de carton.
În filmuleţul de mai jos vedem vreo 10 minute de joacă a puştilor. Cupa Sindelfingen, ianuarie 2006.
În tribune, Joakim Low, pe atunci încă secund la naţionala Germaniei. Pe teren, zeci de băieţi dornici de afirmare. Unul dintre ei a ajuns departe.
Mesut Ozil îmbrăca tricoul juniorilor lui Schalke dar atrăgea atenţia încă de pe atunci. Au mai trecut încă vreo 6 ani iar puştiul e vedetă la naţională şi la Real Madrid.
Cam aşa cresc valorile. Sunt produsele sutelor, miilor de tineri talentaţi care nu ajung niciodată la acest nivel. Sunt primii în vârful unei piramide cu baze solide şi nu clowni de-un meci, căţăraţi în echilibru pe un vârf de băţ care, inevitabil, se va frânge.
Primul interviu din cariera de fotbalist a lui Mesut Ozil în documentarul lui Aljoscha Pause este mai jos.
