Don't Miss

Martor fără voie: minutul de reculegere

By on 9 ianuarie 2011, 16:27

Foto: bleacherreport.com

Fotbalul cinsteşte cum poate şi el un eveniment trist. Nu are steaguri de coborât în bernă aşa că alege de obicei câte o bandă neagră pe braţul fotbaliştilor sau câte un minut de reculegere. Liniştea cinsteşte momentul şi le face cinste şi celor care au puterea să o respecte (ştiu că nu toată lumea e în stare de aşa ceva şi că au existat cazuri în care minutul de reculegere a fost nerespectat de galerii). Liniştea înseamnă preţuire şi aducere aminte. Probabil că aici îşi are originea tăcerea purtată în contul unui deces sau a unei tragedii.

Foto: wn.com

Dispariţia unei legende a clubului îi poartă numele din gura suporterilor până pe panoul de la intrarea în stadion. Sau se transformă în litere formate cu scaunele de la peluză. Sau marchează drumul şi străjuieşte calea fanilor spre stadion. Foarte multe dintre arenele echipelor mari sunt înconjurate de un păienjeniş de străzi care poartă numele fostelor glorii. Chipul celui plecat trece pe steaguri şi pe bannere. Personifică o statuie despre care fanii mai mici întreabă cine e nenea cu nasul de ciment, iar cei mari le spun poveşti despre cel pe care l-au văzut pe vremuri cum marca sau apăra sau transpira pentru aceleaşi culori care se regăsesc şi pe fularul piciului care a pus întrebarea.

Gesturile de mai sus sunt precedate însă de minutul de reculegere. Minutul vine primul. Stadionul plin. Cele două echipe înşirate pe cercul de la centrul terenului. Rezervele şi managerii în picioare în faţa băncilor tehnice. Arbitrii la mijloc. Linişte.

Stadionul Boot Street si una dintre tribune

Foto: thenorthernecho.co.uk

La fel s-a întâmplat şi în 1993 pe Boot Street din Congleton. Micuţa arenă de 1.500 de locuri era toată cernită, pregătită de aducere aminte. Cel către care se îndreptau gândurile fotbaliştilor de la Congleton Town şi ale fanilor din tribună era, de această dată, cel mai vârstnic suporter al echipei.

Liniştea nu a durat însă un minut, iar cauza pentru care a fost încălcată a fost de-a dreptul şocantă: ca şi cum nimic nu se întâmplase, sub privirile înmărmurite ale celor prezenţi la meci, cel mai vârstnic fan al lui Congleton şi-a făcut apariţia tacticos pe stadion şi şi-a ocupat locul obişnuit, primit cadou de la oficialii clubului.

Nu există informaţii despre ceea ce s-a întâmplat după acest eveniment regretabil. Cert este însă că vestea morţii celui mai vârstnic fan a fost, în acel moment, o alarmă falsă.

Comenteaza cu Facebook!

4 Comments

  1. martin

    10 ianuarie 2011, 21:50 at 21:50

    nu stiu cuu ce cuvinte sa te mai complimentez alex…intotdeauna imi inseninezi ziua 😀

  2. ioji

    11 ianuarie 2011, 23:38 at 23:38

    consider ca site-ul acesta ca o carte de povesti, este fantastic de interesant si vreau sa felicit din inima pe cei ce il tin in viata!

Comenteaza